Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 41

1Și s-a întâmplat, la sfârșitul a doi ani întregi, că Faraon a visat: și, iată, el stătea în picioare lângă râu.
2Și, iată, au urcat din râu șapte vaci plăcute la vedere și grase; și ele pășteau într-o pajiște.
3Și, iată, alte șapte vaci au urcat după ele din râu, urâte la vedere și slabe; și au stat lângă celelalte vaci pe malul râului.
4Și vacile urâte la vedere și slabe au mâncat vacile plăcute la vedere și grase. Așa că Faraon s-a trezit.
5Și a adormit și a visat a doua oară: și, iată, șapte spice de grâu s-au ridicat pe un pai, grase și bune.
6Și, iată, șapte spice subțiri și prăjite de vântul de est au răsărit după ele.
7Și cele șapte spice subțiri au mâncat cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit și, iată, a fost un vis.
8Și s-a întâmplat dimineața că duhul său era tulburat; și a trimis și a chemat pe toți magicienii Egiptului și pe toți înțelepții acestuia; și Faraon le-a spus visul său; dar nu era niciunul care să le poată interpreta lui Faraon.
9Atunci a vorbit mai marele paharnicilor lui Faraon, spunând: Îmi amintesc greșelile mele în această zi;
10Faraon s-a înfuriat pe servitorii săi și m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine și pe mai marele brutarilor.
11Și noi am visat un vis într-o noapte, eu și el; noi am visat, fiecare conform interpretării visului său.
12Și era acolo cu noi un tânăr, un evreu, servitor al căpeteniei gărzii; și noi i-am povestit și el ne-a interpretat visele; fiecăruia conform visului său el ne-a interpretat.
13Și s-a întâmplat, că așa cum ne-a interpretat, așa a fost; pe mine el m-a restaurat în serviciul meu și pe el l-a atârnat.
14Atunci Faraon a trimis și a chemat pe Iosif și ei l-au adus repede din groapă; și el s-a bărbierit și și-a schimbat hainele și a intrat la Faraon.
15Și Faraon i-a spus lui Iosif: Am visat un vis și nu este niciunul care să îl poată interpreta; și am auzit vorbindu-se despre tine, că poți înțelege un vis pentru a-l interpreta.
16Și Iosif i-a răspuns lui Faraon, spunând: Aceasta nu este în mine; Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns al păcii.
17Și Faraon i-a spus lui Iosif: În visul meu, iată, stăteam în picioare pe malul râului;
18Și, iată, au urcat din râu șapte vaci grase și plăcute la vedere; și ele pășteau pe o pajiște;
19Și, iată, alte șapte vaci au urcat după ele, jigărite și foarte urâte la vedere și slabe, așa de rele nu am văzut niciodată în toată țara Egiptului;
20Și vacile slabe și urâte la vedere au mâncat primele șapte vaci grase;
21Și după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaște că ele le-au mâncat pe acelea; ci ele erau încă urâte la vedere, precum la început. Așa că m-am trezit.
22Și am văzut în visul meu și, iată, șapte spice s-au ridicat pe un pai, pline și bune;
23Și, iată, șapte spice, uscate, subțiri și prăjite de vântul de est, au răsărit după ele;
24Și spicele subțiri au mâncat cele șapte spice bune; și eu am spus aceasta magicienilor; dar nu a fost niciunul să îmi poată explica aceasta.
25Și Iosif i-a spus lui Faraon: Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce este el gata să facă.
26Cele șapte vaci bune sunt șapte ani; și cele șapte spice bune sunt șapte ani; visul este unul singur.
27Și cele șapte vaci slabe și urâte la vedere care au urcat după ele sunt șapte ani; și cele șapte spice goale prăjite de vântul de est vor fi șapte ani de foamete.
28Acesta este lucrul pe care l-am vorbit lui Faraon: Ceea ce Dumnezeu este gata să facă îi arată lui Faraon.
29Iată, vin șapte ani de mare abundență prin toată țara Egiptului;
30Și se vor ridica după ei șapte ani de foamete; și toată abundența va fi uitată în țara Egiptului; și foametea va mistui țara;
31Și abundența nu va fi cunoscută în țară din cauza acelei foamete care urmează; căci aceasta va fi foarte apăsătoare.
32Și de aceea visul a fost repetat lui Faraon de două ori; aceasta este din cauză că lucrul este stabilit de Dumnezeu și Dumnezeu îl va face să se întâmple curând.
33Acum de aceea Faraon să caute un bărbat chibzuit și înțelept și să îl pună peste țara Egiptului.
34Să facă Faraon aceasta și să rânduiască supraveghetori peste țară și să ia a cincea parte din țara Egiptului în cei șapte ani de abundență.
35Și ei să adune toată hrana acelor ani buni ce vin și să depoziteze grâne sub mâna lui Faraon și ei să țină hrana în cetăți.
36Și acea hrană va fi ca rezervă țării pentru cei șapte ani de foamete, care va fi în țara Egiptului; ca țara să nu piară prin foamete.
37Și lucrul a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor servitorilor săi.
38Și Faraon a spus servitorilor săi: Putem noi găsi un astfel de om cum este acesta, un bărbat în care este Duhul lui Dumnezeu?
39Și Faraon i-a spus lui Iosif: Întrucât Dumnezeu ți-a arătat toată aceasta, nu există niciunul așa de chibzuit și înțelept precum ești tu;
40Tu vei fi peste casa mea și conform cuvântului tău va fi guvernat tot poporul meu; numai pe tron voi fi mai mare ca tine.
41Și Faraon i-a spus lui Iosif: Vezi, te-am pus peste toată țara Egiptului.
42Și Faraon și-a scos inelul de pe mâna sa și l-a pus pe mâna lui Iosif și l-a înveșmântat în veștminte de in subțire și a pus un lanț de aur în jurul gâtului său.
43Și l-a făcut să meargă în al doilea car pe care îl avea; și strigau înaintea lui: Aplecați genunchiul! Și l-a făcut conducător peste toată țara Egiptului.
44Și Faraon i-a spus lui Iosif: Eu sunt Faraon și fără tine niciun om nu își va ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului.
45Și Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah; și i-a dat de soție pe Asenat, fiica lui Potifera, preot din On. Și Iosif a ieșit prin toată țara Egiptului.
46Și Iosif era în vârstă de treizeci de ani când a stat în picioare înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Și Iosif a ieșit dinaintea lui Faraon și a mers prin toată țara Egiptului.
47Și în cei șapte ani abundenți pământul a adus cu mâini pline.
48Și el a adunat toată hrana celor șapte ani, care era în țara Egiptului, și a depozitat hrana în cetăți; hrana din câmp, care era în jurul fiecărei cetăți, a depozitat-o în aceeași cetate.
49Și Iosif a adunat grâne ca nisipul mării, foarte multe, până ce s-a oprit din numărat, pentru că erau fără număr.
50Și lui Iosif i s-au născut, înainte de a veni anii foametei, doi fii pe care Asenat, fiica lui Potifera, preot din On, i-a născut lui.
51Și Iosif l-a numit pe întâiul născut, Manase: Pentru că Dumnezeu, a spus el, m-a făcut să uit toată osteneala mea și toată casa tatălui meu.
52Și celui de al doilea, i-a pus numele, Efraim: Pentru că Dumnezeu m-a făcut să fiu roditor în țara necazului meu.
53Și cei șapte ani ai abundenței, care au fost în țara Egiptului, s-au terminat.
54Și cei șapte ani ai sărăciei au început a veni, conform cu ceea ce Iosif spusese; și sărăcia era în toate țările; dar în toată țara Egiptului era pâine.
55Și când toată țara Egiptului a fost înfometată, poporul a strigat la Faraon pentru pâine; și Faraon a spus tuturor egiptenilor: Mergeți la Iosif; ce vă spune el, faceți.
56Și foametea era peste toată fața pământului. Și Iosif a deschis toate depozitele și a vândut egiptenilor; și foametea se înăsprea în țara Egiptului.
57Și toate țările au venit în Egipt, la Iosif, pentru a cumpăra grâne, pentru că foametea era așa de aspră în toate țările.

MARCU 12

1Și a început să le vorbească în parabole. Un anumit om a sădit o vie și a pus o îngrăditură împrejur și a săpat un teasc și a zidit un turn și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată.
2Și la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să primească de la viticultori din rodul viei.
3Și ei l-au prins și l-au bătut și l-au trimis fără nimic.
4Și el, din nou, a trimis alt rob la ei; iar ei au aruncat cu pietre în el și l-au rănit la cap și l-au trimis ocărât.
5Și din nou a trimis pe un altul; și pe acela l-au ucis; și pe mulți alții: pe unii bătându-i și pe alții ucigându-i.
6De aceea mai având un singur fiu, pe preaiubitul său, l-a trimis și pe el la ei în cele din urmă, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.
7Dar acei viticultori au spus între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să îl ucidem și moștenirea va fi a noastră.
8Iar ei l-au luat și l-au ucis și l-au scos afară din vie.
9Ce va face așadar domnul viei? Va veni și va nimici pe viticultori și va da via altora.
10Și nu ați citit această scriptură? Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei;
11DOMNUL a făcut aceasta; și este minunat în ochii noștri.
12Și căutau să pună mâna pe el, dar se temeau de popor; fiindcă știau că spusese parabola împotriva lor; și l-au lăsat și s-au dus.
13Și au trimis la el pe unii dintre farisei și dintre irodieni, să îl prindă în cuvinte.
14Și când au venit, i-au spus: Învățătorule, știm că ești adevărat și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr: Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?
15Să dăm, sau să nu dăm? Dar el, cunoscând fățărnicia lor, le-a spus: De ce mă ispitiți? Aduceți-mi un dinar, ca să îl văd.
16Și l-au adus. Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție? Iar ei i-au spus: Al Cezarului.
17Și Isus, răspunzând, le-a zis: Dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Și s-au minunat de el.
18Atunci saducheii, care spun că nu este înviere, au venit la el și l-au întrebat, spunând:
19Învățătorule, Moise ne-a scris că: Dacă fratele unui bărbat moare și își lasă soția și nu lasă copii, fratele lui să ia pe soția lui și să ridice sămânță fratelui său.
20Așadar au fost șapte frați; și primul a luat o soție, și, murind, nu a lăsat sămânță.
21Și al doilea a luat-o și a murit și nici el nu a lăsat sămânță; și la fel al treilea.
22Și cei șapte au luat-o și nu au lăsat sămânță. La urma tuturor a murit și femeia.
23La înviere așadar, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi ea soție? Fiindcă toți cei șapte au avut-o de soție.
24Și Isus, răspunzând, le-a zis: Nu de aceea vă rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25Fiindcă atunci când vor învia dintre morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ci sunt ca îngerii care sunt în cer.
26Iar despre cei morți, că învie; nu ați citit în cartea lui Moise, cum în rug i-a vorbit Dumnezeu? Spunând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob?
27El nu este Dumnezeul celor morți, ci Dumnezeul celor vii; voi de aceea vă rătăciți mult.
28Și unul dintre scribi a venit, și auzindu-i discutând, și pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este prima poruncă, dintre toate?
29Și Isus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile este: Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn;
30Și să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta și cu toată tăria ta; aceasta este prima poruncă.
31Și a doua este asemănătoare, adică aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.
32Și scribul i-a spus: Bine, Învățătorule, ai spus adevărul, pentru că este un singur Dumnezeu și nu este altul decât el;
33Și a-l iubi cu toată inima și cu toată înțelegerea și cu tot sufletul și cu toată tăria și a-l iubi pe aproapele său ca pe sine însuși, este mai mult decât toate ofrandele arse în întregime și sacrificiile.
34Și când Isus a văzut că el a răspuns cu pricepere, i-a spus: Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu. Și după aceea nimeni nu a mai cutezat să îl întrebe.
35Și, în timp ce îi învăța în templu, Isus a răspuns și a zis: Cum spun scribii că Cristos este Fiul lui David?
36Fiindcă însuși David a spus prin Duhul Sfânt: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până îi fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău.
37De aceea, însuși David îl numește Domn; și de unde este el fiul lui? Și oamenii de rând îl ascultau cu plăcere.
38Și le-a spus în doctrina lui: Păziți-vă de scribii cărora le place să umble cu robe lungi și le plac saluturile în piețe,
39Și scaunele din față în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;
40Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.
41Și Isus ședea în fața vistieriei și privea cum oamenii aruncau bani în vistierie; și mulți bogați aruncau mult.
42Și a venit o anumită văduvă săracă și a aruncat doi cadranți care fac un bănuț.
43Și a chemat pe discipolii săi și le-a spus: Adevărat vă spun că: Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toți în vistierie;
44Fiindcă ei toți au aruncat din abundența lor; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, tot avutul ei.

IOV 8

1Atunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:
2Cât vei mai vorbi aceste lucruri? Și cât timp vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3Pervertește Dumnezeu judecata? Sau pervertește Atotputernicul dreptatea?
4Dacă ai tăi copii au păcătuit împotriva lui și el i-a lepădat pentru fărădelegea lor;
5Dacă ai căuta pe Dumnezeu din timp și ți-ai îndrepta cererea către cel Atotputernic,
6Dacă ai fi fost pur și integru, cu adevărat el s-ar trezi acum pentru tine și ar face să prospere locuința dreptății tale.
7Deși începutul tău a fost mic, totuși sfârșitul tău de pe urmă va crește mult.
8Căci întreabă, te rog, despre generația trecută și pregătește-te pentru cercetarea despre părinții lor;
9Pentru că noi suntem doar de ieri și nu știm nimic, fiindcă zilele noastre pe pământ sunt o umbră;
10Nu te vor învăța ei și nu îți vor spune și nu vor rosti cuvinte din inima lor?
11Poate crește papura fără mlaștină? Poate irisul crește fără apă?
12Pe când este încă verde și netăiat, se ofilește înaintea oricărei alte ierburi.
13Astfel sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și speranța fățarnicului va pieri,
14A cărui speranță va fi retezată și a cărui încredere va fi pânză de păianjen.
15Se va sprijini de casa lui, dar ea nu va sta în picioare; o va ține strâns, dar nu va dura.
16El este verde înaintea soarelui și ramura lui se întinde în grădina sa.
17Rădăcinile lui sunt înfășurate în jurul movilei și vede locul pietrelor.
18Dacă îl nimicește din locul său, atunci acesta îl va nega, spunând: Nu te-am văzut.
19Iată, aceasta este bucuria căii sale, și din pământ alții vor crește.
20Iată, Dumnezeu nu va lepăda un om desăvârșit, nici nu îi va ajuta pe făcătorii de rău,
21Până ce umple gura ta cu râset și buzele tale cu bucurie.
22Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați cu rușine, și locuința celor stricați va ajunge de nimic.