Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 19

1Și pe seară, doi îngeri au venit la Sodoma; și Lot ședea în poarta Sodomei; și Lot, văzându-i, s-a ridicat să îi întâmpine și s-a aplecat cu fața sa la pământ;
2Și a spus: Iată acum, domnii mei, abateți-vă, vă rog, în casa servitorului vostru și rămâneți toată noaptea și spălați-vă picioarele și vă veți trezi devreme să mergeți pe căile voastre. Iar ei au spus: Nu, ci vom sta în stradă toată noaptea.
3Dar el a insistat pe lângă ei foarte mult și s-au abătut la el și au intrat în casa lui și a făcut pentru ei un ospăț și a copt azimă și au mâncat.
4Dar înainte să se culce, bărbații cetății, bărbații din Sodoma, au încercuit casa, deopotrivă bătrâni și tineri, tot poporul din fiecare parte a cetății;
5Și au chemat pe Lot și i-au spus: Unde sunt bărbații care au venit la tine în această noapte? Scoate-i afară la noi să îi cunoaștem.
6Și Lot a ieșit la ușă la ei și a închis ușa după el.
7Și a spus: Vă rog, fraților, nu faceți o astfel de stricăciune.
8Iată acum, am două fete care nu au cunoscut bărbat; lăsați-mă, vă rog, să le scot la voi și faceți-le precum este bine în ochii voștri, numai acestor bărbați nu le faceți nimic, căci pentru aceasta au venit sub umbra acoperișului meu.
9Dar ei au spus: Dă-te înapoi. Și au spus din nou: Acesta a venit să locuiască temporar și voiește să fie judecător, acum ne vom purta mai rău cu tine decât cu ei. Și împingeau cu putere asupra bărbatului, adică Lot, și s-au apropiat să spargă ușa.
10Dar bărbații și-au întins mâna și l-au tras pe Lot în casă la ei și au închis ușa.
11Și au lovit pe bărbații care erau la ușa casei cu orbire, deopotrivă pe mici și mari, astfel că se osteneau să găsească ușa.
12Și bărbații i-au spus lui Lot: Mai ai pe cineva aici? Ginere și fiii tăi și fiicele tale și pe oricine ai în cetate, scoate-i din acest loc,
13Pentru că vom distruge acest loc, deoarece strigătul lor a crescut mult înaintea feței DOMNULUI și DOMNUL ne-a trimis să îl distrugem.
14Și Lot a ieșit și a vorbit ginerilor săi, care erau căsătoriți cu fiicele lui, și a spus: Ridicați-vă, ieșiți din acest loc, pentru că DOMNUL va distruge această cetate. Dar el părea înaintea ginerilor săi ca unul care batjocorea.
15Și când s-a făcut dimineața, atunci îngerii au grăbit pe Lot, spunând: Ridică-te, ia pe soția ta și pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii mistuit în nelegiuirea cetății.
16Și în timp ce el întârzia, bărbații au apucat mâna lui și mâna soției lui și mâna celor două fiice ale lui, DOMNUL fiind milostiv cu el, și l-au scos și l-au așezat în afara cetății.
17Și s-a întâmplat, după ce i-au scos afară, că a spus: Scapă-ți viața; nu privi înapoia ta, nici nu sta în câmpie deschisă, scapă la munte ca nu cumva să fii mistuit.
18Și Lot le-a spus: Nu! Te rog, Domnul meu;
19Iată acum, servitorul tău a găsit har înaintea ochilor tăi și ai preamărit mila ta, pe care mi-ai arătat-o salvându-mi viața; și nu pot să scap la munte, ca nu cumva ceva rău să mă prindă și să mor;
20Iată acum, această cetate este aproape, să scap la ea și aceasta este una mică: Te rog, lasă-mă să scap într-acolo, (nu este aceasta una mică?) și sufletul meu va trăi.
21Iar el i-a spus: Vezi, te-am acceptat și în acest lucru, că nu voi dărâma această cetate, pentru care ai vorbit.
22Grăbește-te, scapă într-acolo, pentru că nu pot face nimic până ce vei fi ajuns acolo. De aceea s-a pus numele cetății, Țoar.
23Soarele se ridica deasupra pământului când Lot a intrat în Țoar.
24Atunci DOMNUL a plouat peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la DOMNUL din cer;
25Și a dărâmat acele cetăți și toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților și ceea ce creștea pe pământ.
26Dar soția lui a privit înapoi din spatele lui și a devenit un stâlp de sare.
27Și Avraam s-a sculat devreme dimineața și a mers spre locul unde a stat în picioare înaintea DOMNULUI;
28Și a privit spre Sodoma și Gomora și spre tot ținutul câmpiei; și a privit și, iată, fumul ținutului se ridica precum fumul unui cuptor.
29Și s-a întâmplat, când Dumnezeu a distrus cetățile câmpiei, că Dumnezeu și-a amintit de Avraam și a trimis pe Lot afară din mijlocul dărâmării, când el a dărâmat cetățile în care Lot a locuit.
30Și Lot s-a urcat din Țoar și a locuit în munte și cele două fiice ale lui cu el, pentru că s-a temut să locuiască în Țoar și a locuit într-o peșteră, el și cele două fiice ale lui.
31Și cea întâi născută i-a spus celei mai tinere: Tatăl nostru este bătrân și nu este un bărbat pe pământ să intre la noi, după obiceiul întregului pământ;
32Vino, să facem pe tatăl nostru să bea vin și ne vom culca cu el, ca să păstrăm o sămânță a tatălui nostru.
33Și ele au făcut pe tatăl lor să bea vin în acea noapte și cea întâi născută a intrat și s-a culcat cu tatăl ei; și el nu și-a dat seama când s-a culcat ea, nici când s-a ridicat.
34Și s-a întâmplat a doua zi, că cea întâi născută i-a spus celei mai tinere: Iată, m-am culcat noaptea trecută cu tatăl meu; hai să îl facem să bea vin și în această noapte și intră și culcă-te cu el, ca să păstrăm o sămânță a tatălui nostru.
35Și ele au făcut pe tatăl lor să bea vin și în acea noapte; și cea tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el; și el nu și-a dat seama când ea s-a culcat, nici când s-a ridicat.
36Astfel au fost amândouă fiicele lui Lot însărcinate prin tatăl lor.
37Și cea întâi născută a născut un fiu și i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiților până în această zi.
38Și cea mai tânără de asemenea a născut un fiu și i-a pus numele Ben-ami; el este tatăl copiilor lui Amon până în această zi.

MATEI 18

1În același timp, discipolii au venit la Isus, spunând: Cine este cel mai mare în împărăția cerului?
2Și Isus a chemat la el un copilaș și l-a pus în mijlocul lor,
3Și a zis: Adevărat vă spun: Dacă nu vă întoarceți și nu deveniți precum copilașii, nicidecum nu veți intra în împărăția cerului.
4De aceea oricine se va umili ca acest copilaș, acela este cel mai mare în împărăția cerului.
5Și oricine va primi un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește.
6Dar oricine va poticni pe unul dintre acești micuți care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie înecat în adâncul mării.
7Vai lumii din cauza poticnirilor! Fiindcă poticniri trebuie să vină; dar vai acelui om prin care vine poticnirea.
8De aceea dacă mâna ta sau piciorul tău te poticnește, taie-le și aruncă-le de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât având două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.
9Și dacă ochiul tău te poticnește, scoate-l și aruncă-l de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață cu un ochi, decât având doi ochi, să fii aruncat în focul iadului.
10Fiți atenți să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți; fiindcă vă spun că: În cer, îngerii lor văd totdeauna fața Tatălui meu care este în cer.
11Fiindcă Fiul omului a venit să salveze ce era pierdut.
12Ce gândiți voi? Dacă un om are o sută de oi și una dintre ele se rătăcește, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă și se duce pe munte și o caută pe cea rătăcită?
13Și dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun, se bucură mai mult de aceea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu au rătăcit.
14Tot așa, nu este voia Tatălui vostru care este în cer ca unul dintre acești micuți să piară.
15Mai mult, dacă fratele tău va încălca legea împotriva ta, du-te și spune-i greșeala lui între tine și el singur; dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.
16Dar dacă refuză să asculte, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca fiecare cuvânt să fie întemeiat pe gura a doi sau trei martori.
17Iar dacă neglijează să îi asculte, spune bisericii; iar dacă va neglija să asculte și biserica, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.
18Adevărat vă spun: Orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
19Din nou vă spun că: Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ în legătură cu orice lucru să îl ceară, acesta le va fi făcut de Tatăl meu care este în cer.
20Fiindcă unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, sunt și eu acolo în mijlocul lor.
21Atunci Petru a venit la el și a spus: Doamne, cât de des să păcătuiască fratele meu împotriva mea și eu să îl iert? Până la șapte ori?
22Isus i-a spus: Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23De aceea împărăția cerului se aseamănă cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi.
24Și când a început să facă socoteala i-a fost adus unul care îi datora zece mii de talanți.
25Dar fiindcă el nu avea cu ce plăti, domnul lui a poruncit să fie vândut el și soția lui și copiii și tot ce avea și să fie făcută plata.
26Atunci robul s-a prosternat și i s-a închinat, spunând: Domnule, ai răbdare cu mine și îți voi plăti totul.
27Atunci domnul acelui rob, făcându-i-se milă, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.
28Dar robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre părtașii lui de robie, care îi datora o sută de dinari; și apucându-l, îl strângea de gât, spunând: Plătește-mi ce îmi ești dator.
29Atunci părtașul lui de robie a căzut la picioarele lui și l-a implorat, spunând: Ai răbdare cu mine și îți voi plăti tot.
30Dar el a refuzat; și s-a dus și l-a aruncat în închisoare, până va plăti datoria.
31Dar când părtașii lui de robie au văzut cele făcute, au fost foarte întristați și au venit și au spus domnului lor toate cele făcute.
32Atunci domnul lui, după ce l-a chemat, i-a spus: Rob stricat, ți-am iertat toată datoria aceea fiindcă m-ai implorat;
33Nu trebuia să ai și tu milă de părtașul tău de robie, întocmai cum am avut eu milă de tine?
34Și domnul lui s-a înfuriat și l-a predat chinuitorilor, până când va plăti tot ce i-a datorat.
35Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc, dacă nu iertați din inimile voastre, fiecare, fratelui său, fărădelegile lor.

NEEMIA 8

1Și tot poporul s-a adunat ca un singur om, în strada, care era în fața porții apelor; și ei i-au vorbit lui Ezra, scribul, să aducă el cartea legii lui Moise, pe care DOMNUL o poruncise lui Israel.
2Și Ezra, preotul, a adus legea înaintea adunării, atât a bărbaților cât și a femeilor și a tuturor celor care puteau auzi cu înțelegere, în cea dintâi zi a lunii a șaptea.
3Și a citit din ea în fața străzii care era înaintea porții apelor de dimineață până la amiază, înaintea bărbaților și a femeilor și a celor care puteau înțelege; și urechile întregului popor erau atente la cartea legii.
4Și Ezra, scribul, stătea în picioare pe o platformă de lemn, pe care o făcuseră pentru această ocazie; și lângă el stăteau în picioare Matitia și Șema și Anaia și Urie și Hilchia și Maaseia, la dreapta lui; și la stânga lui Pedaia și Mișael și Malchiia și Hașum și Hașbadana, Zaharia și Meșulam.
5Și Ezra a deschis cartea înaintea ochilor întregului popor; (pentru că el era deasupra întregului popor;) și, când a deschis-o, tot poporul s-a ridicat în picioare;
6Și Ezra a binecuvântat pe DOMNUL, pe marele Dumnezeu. Și tot poporul a răspuns: Amin, Amin, ridicându-și mâinile; și și-au plecat capetele și s-au închinat DOMNULUI cu fețele lor la pământ.
7De asemenea Ieșua și Bani și Șerebia, Iamin, Acub, Șabetai, Hodiia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și leviții au făcut pe popor să înțeleagă legea; și poporul stătea în picioare la locul său.
8Astfel ei citeau lămurit în cartea legii lui Dumnezeu, și îi dădeau înțelesul și îi făceau să înțeleagă citirea.
9Și Neemia, care este Tirșata, și Ezra, preotul și scribul, și leviții care învățau poporul, au spus către tot poporul: Această zi este sfântă pentru DOMNUL Dumnezeul vostru, nu jeliți, nici nu plângeți. Pentru că tot poporul plângea, când au auzit cuvintele legii.
10Atunci el le-a spus: Duceți-vă, mâncați grăsimea și beți dulceața și trimiteți porții la cei pentru care nimic nu este pregătit, pentru că această zi este sfântă pentru DOMNUL nostru; și să nu vă pară rău, pentru că bucuria DOMNULUI este tăria voastră.
11Și leviții au liniștit tot poporul, spunând: Tăceți, pentru că ziua este sfântă; și nu fiți mâhniți.
12Și tot poporul s-a dus să mănânce și să bea și să trimită porții și să facă mare bucurie, pentru că înțeleseseră cuvintele care le fuseseră vestite.
13Și a doua zi s-au adunat mai marii părinților întregului popor, preoții și leviții, la Ezra, scribul, pentru a înțelege cuvintele legii.
14Și au găsit scris în legea pe care DOMNUL o poruncise prin Moise, copiilor lui Israel, că trebuie să locuiască în colibe la sărbătoarea lunii a șaptea;
15Și că trebuie să vestească și să facă cunoscut în toate cetățile lor și în Ierusalim, spunând: Ieșiți la munte și aduceți ramuri de măslin și ramuri de pin și ramuri de mirt și ramuri de palmier și ramuri de copaci stufoși, pentru a face colibe, precum este scris.
16Astfel poporul a ieșit și le-a adus și și-au făcut colibe, fiecare pe acoperișul casei lui și în curțile lor și în curțile casei lui Dumnezeu și în strada porții apelor și în strada porții lui Efraim.
17Și toată adunarea celor care se întorseseră din captivitate și-au făcut colibe și au șezut în colibe, pentru că din zilele lui Ieșua, fiul lui Nun, până în acea zi copiii lui Israel nu făcuseră astfel. Și a fost foarte mare veselie.
18De asemenea zi de zi, din ziua întâi până în ultima zi, el a citit în cartea legii lui Dumnezeu. Și au ținut sărbătoarea șapte zile; și în a opta zi a fost o adunare solemnă, conform rânduielii.