Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 15

1După aceste lucruri, cuvântul DOMNULUI a venit la Avram într-o viziune, spunând: Nu te teme Avrame, eu sunt scutul tău și răsplata ta peste măsură de mare.
2Și Avram a spus: Doamne DUMNEZEULE, ce îmi vei da, văzând că mă duc fără copii, iar administratorul casei mele este acest Eliezer din Damasc?
3Și Avram a spus: Iată, nu mi-ai dat nicio sămânță și, iată, unul născut în casa mea este moștenitorul meu.
4Și, iată, cuvântul DOMNULUI a venit la el, spunând: Nu acesta va fi moștenitorul tău, ci cel ce va ieși din propriile tale adâncuri va fi moștenitorul tău.
5Și l-a dus afară și a spus: Privește acum spre cer și numără stelele, dacă ești în stare să le numeri; și i-a spus: Astfel va fi sămânța ta.
6Iar el a crezut în DOMNUL, iar DOMNUL i-a socotit aceasta pentru dreptate.
7Și i-a spus: Eu sunt DOMNUL care te-a scos din cetatea Ur a caldeilor, ca să îți dau această țară să o moștenești.
8Iar el a spus: Doamne DUMNEZEULE, din ce voi ști că o voi moșteni?
9Iar el i-a spus: Ia-mi o vițea de trei ani și o capră de trei ani și un berbec de trei ani și o turturea și un pui de porumbel.
10Și a luat la el toate acestea și le-a despicat în două și a așezat fiecare bucată una în fața alteia, dar păsările nu le-a despicat.
11Și când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le-a alungat.
12Și când soarele apunea, un somn adânc a căzut peste Avram și, iată, o groază a unui mare întuneric a căzut peste el.
13Iar DOMNUL i-a spus lui Avram: Să știi cu adevărat că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu este a lor și vor servi pe aceia, iar ei îi vor chinui patru sute de ani;
14Și de asemenea pe acea națiune, căreia ei îi vor servi, o voi judeca; și după aceea vor ieși din ea cu mare avere.
15Iar tu vei merge la părinții tăi în pace și vei fi îngropat la o bătrânețe frumoasă.
16Dar în a patra generație vor veni din nou aici, pentru că nelegiuirea amoriților nu este încă deplină.
17Și s-a întâmplat, după ce soarele a apus și era întuneric, că iată, un cuptor fumegând și o lampă arzând au trecut printre acele bucăți.
18În aceeași zi DOMNUL a făcut un legământ cu Avram, spunând: Seminței tale i-am dat această țară, de la râul Egiptului până la marele râu, râul Eufrat:
19Cheniții și cheniziții și cadmoniții,
20Și hitiții și periziții și refaimii,
21Și amoriții și canaaniții și ghirgașiții și iebusiții.

MATEI 14

1În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;
2Și a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morți; și din această cauză se arată fapte puternice în el.
3Fiindcă Irod prinsese pe Ioan și îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip.
4Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îți este legiuit să o ai.
5Și voind să îl ucidă, se temea de mulțimi, pentru că îl considerau pe Ioan ca profet.
6Dar când s-a ținut ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod.
7De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
8Și fiind instruită dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
9Și împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.
10Și a trimis și a decapitat pe Ioan în închisoare.
11Și capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei; și l-a dus mamei ei.
12Și discipolii lui au venit și au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus și i-au spus lui Isus.
13Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți.
14Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
15Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare.
16Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce.
17Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.
18Și el a spus: Aduceți-le aici la mine.
19Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor.
20Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline.
21Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
22Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor.
23Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur.
24Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă.
25Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.
26Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat.
27Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți!
28Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă.
29Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus.
30Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.
31Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.
33Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu.
34Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului.
35Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi.
36Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.

NEEMIA 4

1Dar s-a întâmplat că, atunci când Sanbalat a auzit că noi am construit zidul, s-a înfuriat și s-a aprins mult și a batjocorit pe iudei.
2Și a vorbit înaintea fraților săi și a armatei Samariei și a spus: Ce fac acești iudei slabi? Se vor întări ei? Vor sacrifica ei? Vor termina ei într-o zi? Vor reînvia ei pietrele din grămezile de moloz care sunt arse?
3Și Tobia amonitul era lângă el și a spus: Ceea ce ei construiesc dacă doar o vulpe s-ar urca, ar dărâma zidul lor de piatră.
4Auzi, Dumnezeul nostru, pentru că suntem disprețuiți; și întoarce ocara lor asupra capului lor și dă-i ca pradă în țara captivității;
5Și nu acoperi nelegiuirea lor și să nu fie șters păcatul lor dinaintea ta, pentru că ei te-au provocat la mânie înaintea celor care construiesc.
6Astfel am construit noi zidul; și tot zidul a fost îmbinat până la jumătatea lui, pentru că poporul avea inimă să muncească.
7Dar s-a întâmplat, când au auzit Sanbalat și Tobia și arabii și amoniții și asdodiții că zidurile Ierusalimului erau ridicate și că spărturile începeau să fie astupate, că s-au înfuriat foarte tare,
8Și au uneltit toți împreună să vină și să lupte împotriva Ierusalimului și să îl împiedice.
9Totuși noi ne-am făcut rugăciunea către Dumnezeul nostru și am pus o gardă împotriva lor zi și noapte, din cauza lor.
10Și Iuda a spus: Puterea purtătorilor de poveri este slăbită și este mult moloz; astfel încât nu suntem în stare să construim zidul.
11Și potrivnicii noștri au spus: Nu vor ști, nici nu vor vedea, până vom ajunge în mijlocul lor și îi vom ucide și vom face ca lucrarea să înceteze.
12Și s-a întâmplat că, atunci când iudeii, care locuiau lângă ei, au venit, ne-au spus de zece ori: Oriunde vă veți întoarce, ei vor fi peste voi.
13De aceea am pus în locurile mai de jos în spatele zidului și în locurile mai înalte, chiar eu am așezat poporul după familiile lor cu săbiile lor, cu sulițele lor și cu arcurile lor.
14Și m-am uitat și m-am ridicat și am spus nobililor și conducătorilor și restului poporului: Nu vă temeți de ei; Amintiți-vă de DOMNUL, care este mare și înfricoșător, și luptați pentru frații voștri, fiii voștri și fiicele voastre, soțiile voastre și casele voastre.
15Și s-a întâmplat, când dușmanii noștri au auzit că ni s-a făcut cunoscut și că Dumnezeu făcuse sfatul lor de nimic, că noi ne-am întors cu toții la zid, fiecare la lucrarea sa.
16Și s-a întâmplat, de atunci înainte, că jumătate din servitorii mei lucrau în lucrare și cealaltă jumătate din ei purtau deopotrivă sulițele, scuturile și arcurile și armurile; și conducătorii erau în spatele întregii case a lui Iuda.
17Cei care construiau zidul și cei care purtau poveri, cu cei care încărcau, fiecare cu o mână lucra în lucrare și cu cealaltă ținea o armă.
18Deoarece cei care construiau, fiecare își avea sabia lui încinsă la șold și astfel construia. Și cel care suna din trâmbiță era lângă mine.
19Și am spus nobililor și conducătorilor și restului poporului: Lucrarea este mare și întinsă și noi suntem împrăștiați pe zid, departe unul de altul.
20Oriunde veți auzi sunetul trâmbiței, să vă adunați într-acolo la noi; Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.
21Astfel noi munceam în lucrare; și jumătate din ei purtau sulițele de la ridicarea dimineții până când stelele apăreau.
22Tot astfel în acel timp am spus poporului: Fiecare cu servitorul său să găzduiască în Ierusalim, ca noaptea să ne fie gardă, și ziua să muncească.
23Astfel nici eu, nici frații mei, nici servitorii mei, nici bărbații de gardă care mă urmau, niciunul dintre noi nu ne-am dezbrăcat de hainele noastre, fiecare se dezbrăca doar pentru spălare.