”…Nu ai păstrat o binecuvântare pentru mine?” Geneza 27.36
Și după a insistat:
”Și Esau a spus tatălui său: Ai doar o singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine tată. Și Esau și-a înălțat vocea și a plâns.” Geneza 27.38
A plâns după binecuvântări nu după Cel ce binecuvânta.
Același lucru s-a întâmplat cu Saul, când a fost respins de Dumnezeu, prin disprețul lui față de voința lui Dumnezeu a spus că a păcătuit, dar doar gândindu-se în a fi cinstit, în a nu pierde, nu căit că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu:
”Atunci el a spus: Am păcătuit; totuși onorează-mă acum, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel și întoarce-te cu mine, ca să mă închin DOMNULUI Dumnezeul tău.” 1 Samuel 15.30
În versetul 24 el dă vina pe popor, în versetul 25 el chiar și cere iertare, doar gândindu-se la sine și la imaginea sa înaintea poporului.
De aceea înțelegem că în ochii omenești David a făcut ceva mult mai rău și a fost iertat:
”Atunci mi-am recunoscut păcatul în fața ta și nu mi-am ascuns nelegiuirea.” Psalmul 32.5
David nu a dat vina pe femeia ce făcea baie dezbrăcată și nici pe nimeni altcineva, nu dat scuze, ci a recunoscut că a fost rău, a asumat păcatul său cu o inimă sinceră și a gemut pentru a avea din nou bucuria Mântuirii, nu pentru o binecuvântare sau o poziție.
Diavolul dă argumente pentru a păcătui, și după dă argumente pentru a nu se căi.
A colaborat: Episcopul Wagner Negrao
Leave A Comment