Domnul sufletului

Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata… (Evrei 9:27)

Chiar dacă justiţia umană este diferită de cea Divină, ea permite de asemenea o noţiune de judecată finală.

În mod normal, în judecata umană, acuzatul este reţinut la o secţie de poliţie şi îşi aşteaptă judecatat. După demersurile ce au loc în proces, el este dus la tribunal, unde urmează a fi judecat. Dacă este condamnat, atunci e trimis în închisoare pentru o determinată perioadă de timp. Dacă este găsit nevinovat, este pus în libertate imediat.

Justiţia Divină, funcţionează în mod asemănător. Aceasta începe odată cu moartea omului. imediat după moarte, începe prima fază de judecată. Sufletul este eliberat din materie şi este dus în sala de aşteptare a destinului său final. Dacă este mântuit, atunci va sta în sala de aşteptare a sânului lui Avraam, dacă este pierdut, atunci, este dus direct în infern. Dar, cine îi duce pe fiecare către locul destinat?

Fiecare persoană, indiferent de sex, vârstă, credinţă, religie, rasă, naţionalitate sau clasă socială, aparţine ori lui Dumnezeu, ori diavolului.

Dacă s-a căit de păcate şi şi-a oferit sufletul Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos, la moartea lui, îngerii lui Dumnezeu la ordinul lui Dumnezeu, iau acest suflet în Paradis, în sânul lui Avraam.

Dar, dacă sufletul acestei persoane nu a fost devotat Domnului Iisus pe parcursul vieţii, nu va mai avea ce să facă după moarte. Fie că vrea, fie că nu, atunci, sufletul nu îi mai aparţine. Înaintea alungării lor, şi a omisiei divine din viaţa lor, destinul intermediar al sufleului lor nu are cum să fie decât infernul. După Judecata Finală, Iazul care arde cu foc şi cu pucioasă îi va primi pentru eternitate.

Cine îi va duce către infern? Îngerii lui Dumnezeu? Nu! Aceştia îi slujesc doar Celui Preaînalt.

Duhurile necurate, mesagerii satanei, au autoritatea de a duce acel suflet direct în infern. Nimic şi nimeni nu îi poate împiedica de a-şi îndeplini această sarcină.