CÂND SUICIDUL ESTE SINGURUL OBIECTIV ÎN VIAȚĂ…

În spatele unei povești de tristețe profundă, există de obicei o suferință intensă, care culminează într-o stare de tristețe profundă… acesta a fost cazul Terezei, acum în vârstă de 47 de ani.

”Am început să sufăr de tânără, pentru că la vârsta de 21 de ani, am fost cu un bărbat și am suferit agresiuni verbale și trădări”, dezvăluie Tereza care ar fi putut fi originea posibilă a tristeții profunde în care a trăit ani de zile.

”A trebuit să mi se facă intervenție chirurgicală și nu am mers patru ani și tocmai în acei patru ani am intrat în tristețe profundă”, mărturisește Tereza.

SUFERINȚA TRĂITĂ

”Nu dormeam noaptea, slăbisem 30 de kilograme și luam niște medicamente făcute special pentru mine… dar nimic nu mergea”, spune ea.

Dar, de parcă asta nu ar fi fost suficient, Tereza a ajuns în punctul în care nici măcar nu a mai putut lucra ca să se întrețină, petrecând patru ani depinzând de alții.

”Totul s-a înrăutățit când medicii mi-au spus că nu mai puteam să merg pe picioarele mele, ci doar cu ajutorul cârjelor sau a unui scaun cu rotile. Din toate aceste motive, eu, la vârsta de 28 de ani, am căzut într-o tristețe profundă, și mi-am pierdut gustul pentru viață și mă gândeam constant la sinucidere”, își amintește ea perioada tulburată prin care a trecut.

PROCESUL DE RECUPERARE

”Atunci când eram distrusă, o prietenă m-a invitat la Locașul Duhului Sfânt și totul s-a schimbat. Într-o lună am scăpat de tristețea profundă, sănătatea mea a fost refăcută, căsnicia mea a fost binecuvântată și viața mea financiară de asemenea!” Astăzi, Tereza este o femeie realizată și fericită.