Dacă Dumnezeu ştia că Avraam corespundea cerinţei de sacrificiu (fiul său Isaac), atunci, de ce l-a mai pus la încercare?
Dumnezeu l-a pus la încercare pentru a arăta că fiinţa umană şi orice om este capabil să-L iubească şi să creadă în El, chiar dacă pentru a face asta, va fi nevoit să ajungă la limitele sentientelor.
Avraam nu era născut din duh, nu era botezat cu Duhul Sfânt, nu avea ungerea Lui aşa cum aveau profeţii şi au avut unii regi din Israel. În fine, Avraam era un om simplu ca toată lumea.
Chiar şi aşa, el a reuşit să depăşească strigătele inimii şi să asculte de Dumnezeu. Acum dacă a fost posibil aşa ceva pentru Avraam, înseamnă că orice fiinţă umană poate plăti preţul de a se lepăda de sine, de a-şi lua crucea şi de a-L urma pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
În ceea ce priveşte sacrificiul lui Iisus, necredincioşii ar putea spune că El era Dumnezeu şi de aceea a putut rezista chemărilor cărnii.
Atitudinea credinţei lui Avraam, răspunde de asemenea celor ce strâng un munte de scuze ca să se lepede de credinţa în Iisus neasumându-şi-o. Astfel, ei pot să se dedea capriciilor cărnii. Adevărul este că iisus nu a cerut şi nu va cere niciodată ceva care să fie peste puterile noastre. Când i-a dat robului un talant, era normal să aştepte ca El să-l multiplice. Dar în loc ca robul să facă asta, l-a ascuns şi a mai şi afirmat:
„…Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!” (Matei 25:24,25)
Nu există nici un rob al lui Dumnezeu care să nu aibă un talant. Ceea ce există sunt robi netrebnici, răi, neglijenţi şi fricoşi care în ciuda faptului că sunt talentaţi, îşi ascund talanţii. Aceştia vor fi aruncaţi afară în întuneric. Acolo va fi plânsul şi scrăşnirea dinţilor (Matei 25:30)
- Ep. Edir Macedo
Leave A Comment