Între cei mulți dumnezei egipteni exista unul, al cărui cap era de oaie/miel. Din acest motiv, păstorii de oi nu erau bineveniți între ei. Îndepărtarea lânii lor și, în special, sacrificiul lor afronta credința egipteană.
Cererea Divină pentru a sacrifica un miel și expunerea sângelui său la ușorii porților de intrare ale casei cu siguranță nu a fost un lucru ușor de făcut pentru evrei. Cerea curaj. Cu siguranță, acest lucru avea să insulte egiptenii și să îi facă și mai agresivi cu iudeii.
Copiii lui Israel au avut de înțeles între să sacrifice pentru Dumnezeu și să își pună viața în pericol sau să se excludă de la asta și să își ”salveze” propria piele.
În fiecare moment al vieții, cei convertiți trec prin aceeași dilemă înaintea lumii. Aici este proba credinței lor.
Am învățat că exercițiul credinței este mai mult o chestiune de atitudine de curaj în a asculta de vocea lui Dumnezeu decât în a-L simți.
”Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; și oricine își va pierde viața pentru mine, o va găsi.” Matei 16.25
Nimeni nu se salvează mișcat de sentimente. Mântuirea necesită atitudine, acțiune sau materializare a credinței. Adică, curaj!
Leave A Comment