Cult al stimei proprii
Dacă vei face o căutare rapidă pe internet, vei găsi o mie și un motiv pentru a-ți ridica stima proprie. Și asta, pentru că există o gândire, în zilele de astăzi, că majoritatea problemelor omului sunt din cauza stimei proprii scăzute.
Din acest motiv, vedem că lumea a creat ca un fel de cult împrejurul ridicării gândurilor și sentimentelor despre ele însele. Problema este că acest lucru este făcut de o formă încât, ”să se simtă bine”, a devenit scuza pentru multe lucruri, precum a alimentației dezordonate, timpului liber, tratamentelor estetice nesfârșite, chirurgiilor plastice, divertismentului frenetic, sau lasă o relație pentru a începe alta, sau să spună să fie tratat de o formă sau de alta…
Chiar să și spună insulte și să aducă ofense altora, în numele stării proprii de bine, sunt considerate acceptabile, deoarece, până la urmă, dacă toate acestea vă face fericit, este ceea ce contează!
Atunci, marketing-ul ridicării stimei proprii impulsionează multe mișcări, dar, în principal, comerțul. Aceleași produse ce sunt atât de promovate ca promotoare ale fericirii, nu au puterea permanentă a mulțumirii, obligând așa consumul amețitor.
În actualitate, persoanele cheltuiesc sume enorme pentru a cumpăra ceva, totuși, se simt bine pentru puțin timp și, imediat, au nevoie de altul și după de altul. Există persoane ce nu mai știu ce să facă pentru a se simți bine, deoarece toate propunerile oferite de această lume deja au fost experimentate și nimic nu le-a mulțumit de o formă îndelungată.
Cu toate acestea, eu vreau să spun că această stimă proprie ce depinde de lucruri și persoane este înșelătoare și vulnerabilă, deoarece lasă ființa omenească în mâinile altora. Până la urmă, cine deja nu a auzit pe cineva spunând că se simte un nimic, pentru că a fost ignorat sau uitat de un determinat prieten? Cum poate, starea sa fizică, emoțională și spirituală să depindă de buna voință a altora?
Când ne naștem din Dumnezeu, nu mai există probleme cu stima proprie, deoarece Duhul Sfânt transformă identitatea și valoarea noastră. Din acest motiv, nu rămânem în aceea oscilație, și anume: când suntem bine, când ne simțim rău. Nu rămânem răniți de forma cum suntem tratați, mult mai puțin cu un supraeu. pentru că suntem realizați în vreun aspect.
Să fim fii ai lui Dumnezeu ne face să găsim o poziție sigură și de neclintit, și ce aduce o mulțumire interioară fără egal. Dacă suntem cinstiți spunem ”Amin!”, dacă suntem disprețuiți, de asemenea spunem ”Amin!”, deoarece valoarea noastră nu este măsurată prin ceea ce alții gândesc sau fac în legătură cu noi.
Trebuie să obținem maturitatea pentru a nu împuternici pe nimeni cu puterea de a ne face simți bine sau rău. Deoarece până la urmă, nici o persoană nu are obligația de a ridica stima mea proprie. Nici partenerul, nici părintele, nici prietenul (a) , nici patronul. Fiecare trebuie să aibă în interiorul lui sensul propriei valori, așa formă încât nu contează ceea ce ne fac sau nu, ca să continuăm să fim ceea ce suntem.
Pavel a înțeles bine acest lucru, de aceea a spus că nu conta ceea ce persoanele gândeau despre el. Apropo, apostolul a spus că nu dădea atenție nici măcar la ceea ce el gândea sau simțea despre sine. Ce măreție a credinței!
Nu contează ceea ce simt, ci contează cine sunt eu pentru Dumnezeu. Acesta este motivul fericirii pe care nimeni și nimic nu îl poate scoate.
”Dar pentru mine este ceva foarte mic să fiu judecat de voi sau de judecata omului; mai mult, nici eu nu mă judec.” 1 Corinteni 4.3
Înaintea acestui lucru, încă sunteți preocupat în a vă ”simți bine”?
A colaborat: Nubia Siqueira
Deixe o seu comentário