Doua tipuri de credință

”Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască.” Evrei 4.15

Când se vorbește despre cele două tipuri de credință, una care cucerește și una care păstrează Mântuirea noastră, vorbim despre credința asociată cu inteligența. Această Credință Inteligentă este, fără nici o îndoială, una din cele mai revelații date Catedralei Credinței – Bisericii Universale și Creștinismului în general, în acești ultimi ani.

Gândindu-mă la ea și la cele două tipuri de credință pe care inteligența spirituală le generează în interiorul nostru, mi-am adus aminte de Domnul Iisus și momentele în care EL a manifestat aceste două tipuri de credință.

Când se vorbește despre credința care cucerește, avem 35 de minuni extraordinare, înregistrate în evanghelii, realizate de credința cuceritoare ale Domnului Iisus. Doar ca să aveți noțiune, EL a realizat mult mai multe minuni care nu au fost înregistrate:

”Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, CARE, DACĂ AR FI FOST SCRISE FIECARE, CRED CĂ NICI CHIAR ÎN LUMEA ACEASTA N-AR FI ÎNCĂPUT CĂRȚILE SCRISE.” Ioan 21.25

Totuși, același Domn Iisus, care cucerea de o formă puternică, a trebuit să Își apere comuniunea cu Tatăl, care Îi garanta dreptul de a lua din nou tronul pe care înainte EL îl ocupa. Da, chiar așa, Iisus avea nevoie să se apere de diversele atacuri ale diavolului, ale lumii și ale Propriei firi. El avea riscul de a da greș în misiunea Lui! Aici sunt unele exemple ale momentelor în care EL a folosit credința care protejează comuniunea noastră cu Dumnezeu:

• De foame sau din necesitate fizică, Domnul nostru a fost ispitit sau atacat în deșert. Doar imaginați-vă o ființă umană fără să se alimente timp de, nici mai mult nici mai puțin, 40 de zile. În Matei 4.2 citim că ”Lui I-a fost foame”. Diavolul nu a pierdut timpul și L-a atacat, încercând să-L conducă să facă voia lui, dar a fost învins când a auzit cuvintele generate prin Credința care păstrează Mântuirea noastră:

”Însă Isus i-a răspuns: – Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” Matei 4.4

• Din cauza elogiilor care au fost constante, Domnul nostru a fost ispitit să devină mândru și să primească pentru Sine lauda care trebuia să fie pentru Dumnezeu, Tatăl. Îmi vine în minte versetele din Biblie în care un determinat prinț L-a numit de ”Învățător Bun”, ceea ce pentru noi nu are nimic ieșit din comun, pentru că Iisus este Învățătorul Cel Bun. Dar, în condiția de Slujitor al Tatălui, acel elogiu ar fi fost nociv pentru comuniunea Sa cu Tatăl. Era 100% pentru Tată și 0% pentru Fiul care a devenit Slujitor. El nu a ezitat și a răspuns:

”De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu!” Matei 18.19

Așa, EL s-a menținut smerit și gol de sine, pentru a fi plin de Duhul Tatălui.

• Din cauza nedreptăților, Domnul nostru a fost atacat de o formă foarte agresivă. El era pe punct de a fi prins de ofițerii lui Caiafa, și era conștient de toată suferința care avea să înceapă cu prinderea Sa. Iisus a ajuns să spună:

”Atunci le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!” Matei 26.38

Cine a fost nedreptățit, știe foarte bine disperarea și mâhnirea care atacă inima. În versetul 41, EL admite: ”…dar firea este slabă”. Ce război a fost acela!

În Luca 22.44, găsim punctul cel mai înalt al suferinței Lui

”Fiind în agonie, El se ruga cu şi mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ.)”

De trei ori, EL s-a rugat spunând: ”Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta. Totuși, facă-se nu voia Mea, CI A TA”.

EL a învins încă odată când a spus: FACĂ-SE NU VOIA MEA, CI A TA!
Nu a fost ușor, dar El a decis să facă voi Tatălui, și în acel moment EL a învins.

Aici sunt doar trei momente în care Domnul nostru Iisus folosește, cu eficacitate credința care apără și menține relația noastră cu Dumnezeu, și în consecință Mântuirea noastră!

Vom urma gloriosul Său exemplu, pentru că viața noastră aici pe pământ este un război constant, și din ea vom ieși învinși sau învingători. Cuceririle devin lațuri ale morții, dacă nu știm să apărăm lucrul cel mai important care există: Mântuirea!

Dumnezeu să ne ajute!

A colaborat: Episcopul Randal Brito