Din toată inima, NU!
Exilarea lui Adam și a Evei din paradis nu a fost definitivă. Totuși, întoarcerea în prezența Domnului Dumnezeu era condiționată la atitudini care să dovedească dispoziția sinceră a voinței sale.
A fost omul cel care a ieșit din prezența lui Dumnezeu prin voința sa proprie și liberă.
Pentru a se întoarce la stadiul original și pentru a se bucura de prezența Celui PreaÎnalt trebuie să dovedească prin atitudini.
Atitudini care să arate această dorință, nu doar din toată inima. Ci:
“…cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta…” Marcu 12.30
Cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea nu lasă nici un spațiu pentru nimic și pentru nimeni.
“Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, şi cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.Oricine nu-şi ia crucea şi nu Mă urmează, nu este vrednic de Mine.Cel ce-şi va găsi viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi va pierde viaţa de dragul Meu, o va găsi.” Matei 10.37-39
În alte cuvinte:
Cine se atașează mai mult de tată sau de mamă decât de Domnul Iisus nu este vrednic de EL;
Cine nu își asumă credința și, în consecință, necazurile nu este vrednic de Domnul Iisus;
Cine încearcă să își salveze propria viață cu forța brațului o va pierde;
Cine, își va pierde viața din cauza fidelității și perseverenței în Domnul Iisus, o va câștiga.
Acest cuvânt completează pe cel anterior, neavând loc pentru vreo îndoială.
Este totul sau nimic!
Este da, da; nu, nu!
Este evident, că acest efort supranatural învăluie mult mai mult decât o simplă dorință; necesită sacrificiul propriei vieți.
Pentru cine dorește să se mențină în prezența Sa, sacrificiul trebuie să fie zilnic.
Este viața pe Altar…
Deixe o seu comentário