Efraim – Forța unui bivol!
“El are frumuseţea întâiului născut al taurului.Coarnele lui sunt coarnele bivolului sălbatic. Cu ele va împunge popoarele până la capătul pământului; ele sunt zecile de mii ale lui Efraim şi miile lui Manase.” Deuteronom 33.17
Dumnezeu a binecuvântat pe Efraim cu forța bărbaților curajoși în bătălie:
“…dintre efraimiţi, au fost douăzeci de mii opt sute de războinici viteji, bărbaţi renumiţi în familiile lor.”
1 Cronici 12.30
Efraim a fost binecuvântat de Dumnezeu cu abilitate în bătălii și forța unui bivol întâi născut.
Aduceți-vă aminte, Canaan era o țară foarte fortificată, cu oameni giganți în ochii spionilor, cărora le era frică să înfrunte locuitorii acelei țări. Totuși, mai târziu, acest lucru nu a fost o piedică pentru Efraim, care a intrat în țara promisă (Iosua 16), și de la Iordan a plecat și prin forța sa distrugătoare și mergea din victorie în victorie.
Din nefericire, Efraim nu a avut aceeași forța pentru a asculta de Dumnezeu! A fost atunci că au început problemele Efraimiților, pentru că ei au devenit orgolioși și au fost neascultători față de ordinile lui Dumnezeu (Iosua 16.10, Judecători 1.29) în a nu da afară cananienii din țara lor. Și așa, cu timpul, efraimiții nu doar au început să locuiască printre cei din Canaan, ci au început să și trăiască cu ei.
Ceea ce atrage atenția la Efraim este că nici un alt trib al lui Israel nu a simbolizat lupta între fire și duh cu atâta expresie. Învingători în bătălii împotriva puternicilor inamici ai lui Israel, dar învinși în lupta împotriva firii.
“Vor mânca, dar nu se vor sătura,se vor prostitua, dar nu se vor înmulţi, căci L-au părăsit pe Domnul şi s-au dedat la desfrânare, la vin şi la must,care iau minţile poporului Meu.” Osea 4.10-12
Prostituția, vinul și mustul făceau parte din ritualele de adorare la dumnezeul păgân Baal. Observați căderea! Marii și curajoșii războinici dăruiți plăcerilor cărnii. Da! Războinici care au cucerit țara promisă, dar care nu au reușit să se cucerească și să se învingă pe ei înșiși!
Niciodată, și în nici o epocă, nimeni nu credea că tribul lui Efraim va avea frică de vreun război, precum cazul amaleciților și midianiților, în timpul lui Ghedeon, care, din cauza fricii, i-au făcut să se întoarcă înapoi acasă. Dar, după victoria celor 300 (când ce era mai rău trecuse deja), ei au răspuns lui Ghedeon:
“Cum ai putut să te porţi astfel cu noi? De ce nu ne-ai chemat şi pe noi când te-ai dus să lupţi împotriva midianiţilor? Şi au început o ceartă aprigă cu el.” Judecători 8.1
În zilele de astăzi, precum Efraim, noi vedem bărbați și femei de război, care au obținut mari cuceriri, care au mari mărturisiri ale credinței, lăsându-se înviși de vanitate, de prostituție, de vin și de must. Da, persoane care au cucerit, dar care au uitat să se cucerească și să se învingă pe ei înșiși.
Vechea poveste se repetă, cad în credință pentru că nu au mai avut ochii pe Altar, pentru că au început să admire mai mult cuceririle lor materiale. Devin ca și fariseii care valorizau mai mult aurul decât Altarul, și mai rău, ei cred că au dreptate.
Dumnezeu ajunge pe punctul pe a spune:
“Ce să fac cu tine, Efraime? Ce să fac cu tine, Iudo? Dragostea voastră este ca ceaţa de dimineaţă, ca roua care dispare devreme.” Osea 6.4
Alerta este dată!
Nimic nu este mai important decât Mântuirea dvs. Cuceririle materiale, victoriile profesionale, sau orice altă cucerire aici în această lume, care să nu fie pe Altar la serviciul lui Dumnezeu, are dată de expirare și va ajunge o zi în care nici marile victorii ale trecutului vor mai avea sens.
“…Ci, cel ce se laudă să se laudecă Mă înţelege, că Mă cunoaşte şi că ştie că Eu sunt Domnul Care arăt îndurareşi Care înfăptuiesc judecată şi dreptate pe pământ,fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul.” Ieremia 9.24
Nu are rost să învingeți toate bătăliile din această lume, să cuceriți tot ce este în ea și să vă bucurați în toate, dacă nu înțelegeți și nu îl cunoașteți pe Dumnezeu. Și doar ÎL cunosc cei care sunt pe Altar, dăruiți planurilor Celui PreaÎnalt.
Ca Dumnezeu să aibă milă de cei care se lasă conduși de aparentele cuceriri și de înșelăciunea pe care vanitatea acestei lumi o oferă.
“Dar Dumnezeu i-a zis: «Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ţi se cere sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?!»Aşa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat faţă de Dumnezeu!”
Luca 12.20-21
Ca în acest moment să fiți învălui de teama lui Dumnezeu și ca dvs să începeți să vă bucurați în a-L cunoaște pe Dumnezeu, și nu în cuceririle pământești.
Nu fiti ca Efraim care a devenit bogat pentru sine, dar sărac pentru Dumnezeu!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
A colaborat Episcopul Marcelo Pires
Deixe o seu comentário