Slăbiciuni și eșecuri
De ce multe persoane poartă marca eșecului?
În primul rând pentru că le lipsește Duhul lui Dumnezeu, Duhul Credinței, al Puterii lui Dumnezeu. Și când persoanele nu au Duhul lui Dumnezeu, obiceiul lor este să reclame, să se plângă și, de o formă sau alta, să caute compasiunea altora. Sunt ca și copiii care în momentul în care cad, dacă nu este nimeni lângă ei, se ridică și continuă să se joace. Dar dacă există vreun adult în preajmă, imediat încep să plângă, dorind milă și consolare.
Putem înțelege că sunt așa din cauza infantilității.
Totuși, pare că majoritatea adulților poartă acest tip de comportament pentru toată viața lor, având în vedere că, oricare ar fi problema lor, fie mare sau fie mică, prima atitudine este să găsească pe cineva pentru a o asculta și atunci, să primească îmbrățișări de confort și mângâiere, dar care nu rezolvă problema.
Credința inteligentă tratează aceste lucruri cu dispreț. Pentru a scoate beneficii din credința biblică, nu se poate da atenție sentimentelor din inimă.
Când Domnul Iisus a fost să învie un copilaș, prima Sa atitudine a fost să golească camera unde erau membrii ai familiei, vecini și prieteni ai familiei plângând. (Luca 8.54)
Credința biblică este rațională, inteligentă și supranaturală. Nu are nici o legătură cu ceea ce se simte, ci cu ceea ce este scris. Această credință brută este cea care rezolvă.
Problema celui slab nu e că este slab, ci să se supună slăbiciunilor și să se dăruiască sentimentelor și emoțiilor din inimă. Cel slab nu gândește, și când gândește este pentru a analiza cuvintele celor slabi ca și el. Dacă el ar raționa și ar verifica ceea ce AtotPuternicul a vorbit în Biblie, cu siguranță slabul ar gândi cum Dumnezeu gândește și ar acționa împotriva slăbiciunilor sale.
Cel slab caută să simtă în loc să gândească. Și acest lucru îl slăbește și mai mult, pentru că inima omului (izvor de sentimente) este extrem de coruptă și înșelătoare. Cine o urmează se va nenoroci.
Dar același lucru nu se întâmplă cu cel care urmează Cuvântul lui Dumnezeu. Cine îl folosește, analizează și imediat conclude că, prin credința sa în Domnul Iisus, el trebuie să fie mai mult decât învingător.
Credința nu simte, nu plânge și nu caută sensibilitate, compasiune sau milă de la celelalte persoane. Ci, ea depinde de mila Celui PreaÎnalt și se revoltă, acționează, ia atitudini de curaj împotriva a ceea ce o slăbește.
Cine folosește credința biblică elimină frica de a pierde. Și fără frică să piardă, ea se ridică cu toată forța împotriva problemelor, convinsă de împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că știe că Duhul Sfânt este cu ea.
Deixe o seu comentário