Nesigur şi singur

Dragi cititoare, am două fetiţe, două căţeluşe poodle: una albă şi alta neagră. Fiecare este geloasă pe cealaltă. Cea albă este foarte sentimentală şi dulce, iar cea neagră este isteaţă, inteligentă şi foarte nesigură.De fiecare dată când Millie (cea albă) se apropie de mine, Sasha (cea neagră) o muşcă, pentru a nu se apropia de mine, demonstrând astfel că este foarte nesigură pe ea.

Cu alte cuvinte, Sasha se gândeşte: „Dacă Millie vine, stăpâna nu va mai vrea să stea cu mine, atunci, trebuie să-i blochez calea lui Millie ca mămicuţa să nu îi dea ei atenţie.”

Asta se întâmplă cu persoanele nesigure. Nesiguranţa dă naştere la gelozie, la egoism şi la autoapărare. Gândiţi-vă că este de ajuns doar o secundă pentru a obţine atenţia pe care o doriţi atât de mult.

Cine este nesigur, nu gândeşte. Nu se simte iubită pentru ceea ce este pentru că nu vede la celălalt acest sentiment reciproc. Dar, de ce să vrei să atragi atenţia sau să te concentrezi doar asupra ta însuţi? Oare o secundă va schimba inima sau acum toată atenţia va fi captată de tine?

Dacă te simţi ofensat, te salvează asta? 

Nu!

Tu nu poţi să-l schimbi pe celălalt şi nici nu-ţi poţi impune ideile.

Poţi fi tată, mamă, fiu, frate, soţ, soţie sau amant, dar niciodată nu vei putea influenţa liberul arbitru al celuilalt.

Dacă măcar te-ai gândi cât de valoros eşti pentru Dumnezeu…

Dacă i-ai povesti totul lui Dumnezeu şi dacă te-ai concentra asupra Lui, nu ai fi sărac, stând şi aşteptând să apară o oportunitate să poţi avea ceea ce-ţi trebuie.

Dacă ai face un parteneriat cu Dumnezeu, ai avea mai mult control asupra sentimentelor tale şi nu ai mai fi aşa de mult decepţionat.

Problema e că persoanele caută faima şi gloria acestei lumi.Caută printre rude şi prieteni adăpostul lor.

Nu cred în Dumnezeu. Nu fac din El Adăpostul lor şi sfârşesc prin a deveni problematici pentru că vor să fie totul cum vor ei.

Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. (Ioan 12:24)

Chiar şi fiind la pământ, nu vrei să mori. Chiar şi înaintea atâtor probleme prin care ai trecut, continui să îţi doreşti a persista în aceleaşi greşeli. Chiar şi aşa, te simţi mereu, mereu, singur.

Te simţi neînţeles şi singur pentru că eşti plin de tine, iar când duci această greutate, această problemă înaintea lui Dumnezeu şi I te dăruieşti, mori – faţă de egoismul tău. Atunci opţii posesia şi controlul asupra oricărei situaţii din viaţa ta.

Când eşti golit de tine, aduci multe roade.

Un detaliu important: nu câteva roade ci multe.

Tu te plângi că ceea ce ai este puţin, dar asta e din cauză că încă nu ai murit faţă de propiile tale concepţii şi dorinţe!

Lipseşte să sacrifici în interior.