Dumnezeu vs Mamona
Idolatria are diferite forme și mereu toate îl atacă pe Dumnezeu.
Idolatria practicată de diferite religii nu este doar în adorarea unor imagini din hârtie, lut, lemn, metal sau orice alt fel de material.
Unii își idolatrizează copiii, pe cei dragi, pe oameni în general și chiar pe ei înșiși.
Sunt oameni care își idolatrizează profesia, poziția socială și activitățile de relaxare, punând totul în viețile lor mai presus de Dumnezeu.
Oricare ar fi tipul de idolatrie, înseamnă să-L înlocuiești pe Creator cu făptura adorată. Dar când idolul îl reprezintă bunurile materiale sau banii, idolatria ajunge la limita agresiunii lui Dumnezeu. În acest caz, Cel Veșnic este înlocuit cu bunurile materiale perisabile.
Într-un mod foarte simplu și obiectiv, Domnul învață:
“Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona.”
– Matei 6.24
Mamona este dumnezeul bogățiilor materiale.
Viața din belșug este dreptul urmașilor Fiului lui Dumnezeu.Totuși, acest belșug nu poate să fie stăpânul slujitorilor lui Dumnezeu. Banul este un bun slujitor, dar un stăpân crud.
Banul trebuie să fie văzut ca un îngrășământ. Servește doar atunci când este împrăștiat pentru bunăstarea comună.
Duhul lui Mamon impune lăcomiei slujitorilor lui. Acest lucru cauzează orbirea spirituală, care neutralizează înțelegerea credinței, făcând ca celor atașați de bunurile materiale să le fie imposibil accesul la bunurile spirituale, la mântuirea veșnică.
Ca să fii în deplină comuniune cu Dumnezeu, pe calea mântuirii veșnice, este nevoie să renunți să-l slujești pe Mamona.
Deixe o seu comentário