Nu puteţi uita că sacrificiul este cel mai scurt drum între a dori ceva şi a-l realiza. Nimeni nu ar putea să sacrifice în mod deliberat, dacă nu ar fi atins de forţa interioară numită credinţă.
Dumnezeu, când Şi-a dat Fiul ca să fie crucificat, a fost un exemplu pentru noi, arătându-ne ce trebuie făcut pentru a obţine o cucerire pentru că El a fost Cel dintâi care a sacrificat.
Este foarte simplu de înţeles asta: când cineva crede în forţa pe care o imprimă în lucrurl său este capabil să-şi câştige spaţiul său independent în credinţa pe care o are în Dumnezeu. Aşa s-a întâmplat mereu în istoria omenirii.
Dovada acestui lucru o fac născocirile extraordinare, pe care oamenii, în ciuda numărului mare de necredincioşi le aduc înaintea lumii. Cel mai simplu exemplu este munca unui agricultor care crede în multiplicarea roadelor sale prin seminţele pe care le aruncă pe pământ.
Imaginaţi-vă ce se întâmplă atunci când cineva este mişcat de credinţa în promisiunile lui Dumnezeu şi ia o atitudine de sacrificiu! În mod natural, această atitudine nu-I lasă nici o altă alternativă lui Dumnezeu decât să binecuvânteze. La urma urmei, este imposibil ca Dumnezeu să mintă sau ca promisiunile Sale să fie anulate.
Sacrificiul este poarta cea strâmtă care ne duce către cucerire.
Majoritatea creştinilor însă, nu cred în necesitatea de a sacrifica pentru că se bazează doar pe sacrificiul pe care L-a făcut Iisus pentru omenire.
Într-adevăr, sacrificiul făcut de Fiul lui Dumnezeu este suficient ca să îi mântuiască pe cei care cred. Dar şi ei trebuie să sacrifice, după cum Iisus le-a spus de mai multe ori ucenicilor Săi:
Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. (Matei 10:38,39)
Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. (Matei 16:24,25)
Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. (Marcu 8:35)
Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde; şi oricine o va pierde o va găsi. (Luca 17:33)
Ceea ce putem observa este că din cauza importanţei mesajului, Iisus l-a repetat de mai multe ori în diferite ipostaze.
În Matei şi Luca apare de două ori, iar în Marcu o dată. Dar, ce înseamnă a-ţi lua crucea şi a-L urma? Ce înseamnă a-ţi pierde viaţa pentru Domnul Iisus Hristos? A-ţi lua crucea şi a-L urma sunt exemple clare ale acţionării credinţei prin intermediul autosacrificiului.
A-ţi pierde viaţa pentru Hristos înseamnă să renunţi la ceea ce are lumea să-ţi ofere în favoarea unei vieţi dedicate comuniunii cu Dumnezeu.
De fiecare dată când facem un sacrificiu perfect, nu-i mai lăsăm nici o altă alternativă lui Dumnezeu. El trebuie să ne binecuvânteze pentru că, credinţa în Iisus Hristos, ridică orice barieră.
Sacrificiul este modalitatea cea mai convingătoare prin care opunem rezistenţă diavolului. De asemenea, asta arată că creştinul în cauză nu-i aparţine pentru că sacrificiul în sine simbolizează că viaţa lui este în totală dependenţă de Dumnezeu.
Nu uitaţi: În sacrificiu este pusă însăşi viaţa celui ce sacrifică!
Citiţi şi articolul Sacrificiul I aici
- Ep. Edir Macedo
Leave A Comment