Nimănui nu-i place să fie mustrat, chiar și atunci când merită, nu-i așa? Pe moment inima se strânge, fața se înroșește, nu știm unde să ne uităm și dacă ne uităm în jos, umilința este și mai vizibilă. Dorința care vine pe moment este de a ne apăra, la urma urmelor intenția noastră nu a fost să greșim atât de mult. Dar, cu cât explicăm mai mult, mai mult rău ne facem în fața cui ne mustră. E ca și cum nu am fi acceptat acea mustrare, când într-adevăr vrem să fim înțelese.
Și ce dacă? La ce folos să ne înțeleagă greșelile? Știi ce se întâmplă cu cel care evită mustrarea? Devine o pradă ușoară pentru înșelare.
Citeam din cartea Evrei și exact acest pasaj care vorbește despre mustrare l-am remarcat:
“Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.!”
-Evrei 3.13
Semnificația pentru a Îndemna
vb.I.tranz. a stimula, a impulsiona, a chema la o acțiune: Scopul lui era să îndemne pe artiști; vb refl. a se apuca de ceva.
Pentru mine, a îndemna nu este doar ceea ce spune dicționarul, dar înseamnă și a mustra, pentru că, cum vei stimula pe cineva care nu vrea stimularea ta? Sau să stimulezi pe cineva care stă în ce este greșit? Uneori, pentru a îndemna pe cineva este nevoie să-l mustrăm și conform acestui pasaj, este nevoie să treci prin aceasta în fiecare zi.
Te imaginezi să ai nevoie să fii îndemnată în fiecare zi? De obicei, când se întâmplă așa, persoana se gândește că este respinsă, disprețuită, că nu le place de ea, că vor ca ea să renunțe, cred că ea nu deține putere…oare?
Gândiți-vă cu mine. Pe cine ai stimula și ai mustra: o persoană care vrei să fie mai bună sau pe cineva care nu se diferențiază deloc pentru tine? Răspunsul este evident! Eu nu îndemn pe toată lumea, dar cu unele persoane cum este sora mea eu o fac des. Unele prietene mai apropiate primesc un îndemn din când în când. Îndemnul face bine!
Îndemnul nu ne ajută doar să fim mai bune ca oameni, dar ne și blindează de înșelăciunea păcatului, adică, când nu ne îndeamnă nimeni suntem ușor de înșelat de natura noastră, care este coruptă.
Eu îmi amintesc că odată am fost îndemnată de tatăl meu, pentru că plângeam fără control din cauza unei mari decepții cu fiul meu. Tot ceea ce îmi amintesc că tatăl meu mi-a spus în acea zi a fost: NU MAI PLÂNGE!!! PRIVEȘTE ÎNAINTE!!! ÎNTR-O ZI VEI FOLOSI ACEASTĂ POVESTE CA SĂ AJUȚI ALTE MAME!!
În afară, doar îl priveam, dar înăuntru, era ca și cum el nu simțea durerea mea, ca și cum eu nu aș fi avut dreptul să simt nimic. Nu a fost ușor. Am ascultat, dar chiar așa, lacrimile mi se rostogoleau pe față. Azi eu văd câtă dreptate avea tatăl meu și cum acea mustrare mi-a făcut bine. Îți imaginezi dacă eu m-aș fi lăsat pradă acelei dureri? Cu siguranță intram în depresie!
Prietenelor, profitați de îndemnurile care uneori vin și cu mustrări! Nu te ascunde de ele, nu fugi de ele; ele fac parte din creșterea noastră personală. Uneori nu reușim să ne vedem și doar cineva din afară ne va arăta gaura în care suntem pe cale să cădem.
Încă un motiv ca să fii sârguincioasă în Biserică, pentru că, să trăiești credința departe de Casa lui Dumnezeu este practic o sinucidere spirituală!
Leave A Comment