Episcopul Edir Macedo

Simptome ale Credinței Împrumutate

Iisus i-a răspuns: – Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Ioan 4:13

Domnul Iisus vorbește despre o “credință împrumutată”, deoarece puțul nu aparținea acelei femei. Nu știm motivul pentru care ea s-a dus la acel puț (poate pentru a lua apă pentru animale, pentru plantații, etc), dar adevărul este că ea nu era stăpâna acelui puț. De aceea El (Iisus) a zis că cine va bea din apa aceea, care reprezintă “credința împrumutată” din nou îi va fi sete. Cu alte cuvinte, cine are “Credința împrumutată” continuă să-i fie sete.

 Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.  Ioan 4:14

O fântână. Persoana care are Duhul Credinței, care este Duhul Sfânt, are o fântână înăuntrul său. Nu contează unde se află, ea este fântâna. Ea nu depinde de puțul nimănui; ea este própria fântână.

Câte persoane nu doresc să “locuiască” în biserică? Așa este. Să locuiască în biserică. Din cauza ambientului, cântecelor, mesajelor și rugăciunilor de credință pe care le primesc în biserică. Dar asta este o credință împrumutată. Atunci când pleacă din biserică, din nou le este sete. De ce?

Pentru că afară, ele sunt singure; preotul nu mai este acolo pentru a se ruga pentru ele, pentru a le da un cuvânt de credință; afară nu sunt cântecele de credință, acel ambient de credință. În acest moment “Leii” i-au apărut lui Daniel; “Uriașul” i-a apărut lui David; “Cuptorul de Foc” a apărut pentru Sadrac, Mesac și Abed-Nego; “Faraonul” i-a apărut pentru Moise; “Marea Roșie” a apărut înaintea Fiilor lui Israel; “Criza” care a apărut pentru ele și de aceea au “leșinat” de atâtea sete (dezamăgire, renunțare, predare)

Femeia I-a zis: – Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot! Ioan 4:15

Ea a înțeles asta. Ea nu mai vroia acea apă împrumutată; ea era obosită să fie în aceeași situație. Cine are o credință împrumutată trăiește mereu cu urcușuri și coborâșuri; o dată e bine, o dată e rău.

Aici, identificăm unele simptome ale credinței împrumutate:

• În biserică se simte puternică; acasă, sau în alt loc, se simte slabă;
• O dată crede, o dată se îndoiește;
• O dată crede, o dată vrea să vadă ca să creadă;
• Depinde mereu de opinia altora;
• Nesigură;
• Indecisă;
• Nu știe ce vrea cu adevărat;
• Se motivează doar atunci când aude o bună mărturisire;
• Doar face ceva pentru că altcineva a făcut și a fost bine.

Ce ai înăuntrul tău: Duhul Credinței sau Credința Împrumutată? Dacă „ți-e sete” mereu sau mereu depinzi de sprijinul altcuiva, credința ta este împrumutată. Acela care are Duhul Credinței nu depinde de nimeni, este satisfăcut. El este propria fântână.

Dacă vrei să devii propria fântână, ai nevoie să primești Duhul Credinței, care este Duhul Sfânt.