Înaintea altarului

„Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult…” (Marcu 12:41)

Verbul a se uita indică o examinare atentă şi intensă.

Iisus însă nu era aşezat înaintea altarului ca un simplu spectator. Interesul său era să ştie cum dădea poporul ofrândă.

Banii sunt doar hârtie. Valoarea lor nominală poate să fie chiar enormă, însă chiar şi aşa, rămâne la statutul de hârtie.

Importanţa şi ceea ce reprezintă această hârtie poate fi mare şi foarte folositoare, însă asta nu înseamnă că banul nu mai este o hârtie prin esenţa lui. Ofranda de asemenea este hârtie, iar dacă este de aur, este metal. Dacă ofranda este o casă, atunci este beton, dacă e o maşină, e fier.

Ceea ce dă valoare ofrandei, nu este suma pe care o reprezintă ci credinţa.

Credinţa că Dumnezeu nu-L va lăsa pe ofertant şi că potrivit Promisiunilor Sale, îl va recompensa cu vârf şi îndesat.

„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Deodată, printre ofertanţi şi-a făcut apariţia şi o văduvă săracă. Ea nici nu trebuia să fie acolo pentru că nu se permitea intrarea în Templu a niciunei femei înafară de femeile de la Curte. De aceea, este foarte probabil ca ea să se fi apropiat de vistierie cu un sentiment de vinovăţie. Înafară de asta, monedele sale insignifiante, nu corespundeau cererii şi nevoilor preoţeşti în minimul valoric ce se exigea.

Referitor la asta, trebuie menţionat că monezile din Israel erau cu mult inferioare faţă de cele din Imperiul Roman. Monedele acelei femei erau iudaice.

Femeia deţinea astfel toate calităţile ca să fie respinsă, izolată şi tratată ca o mizerabilă. Era văduvă, săracă şi nu avea cum să stea înaintea vistieriei. Ofranda ei era deplorabilă. Înaintea societăţii în care trăia, ea nu avea nimic demn de luat în considerare.

Dar Cine era aşezat înaintea vistieriei ca să cântărească inima ofertanţilor?

Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul coborât din Înalt.

Ştiţi de ce era El acolo?

Pentru ea.

El stătea acolo fără ca nimeni să-L vadă, însă El îi vedea pe toţi.

El însă, îi cinsteşte doar pe cei dispreţuiţi, nedreptăţiţi, respinşi şi suferinzi care vin la El cu toată inima, cu toată puterea şi cu tot cugetul lor.

Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” (Marcu 12:43,44)

Mai multe detalii pe http://foculsfant.ro/muntelesinai