Prietenul Lui Dumnezeu
Știm că Avraam a fost numit prietenul Lui Dumnezeu (Iacov 2:23). Dar, există un detaliu în acest verset pe care nu obișnuim să-l observăm: Biblia nu menționează că Dumnezeu era prietenul lui Avraam – cu toate că era -, ci că Avraam era prietenul Lui Dumnezeu. Iar asta nu este întâmplător.
Pentru a iniția o relație de prietenie, este necesar ca ambele părți să fie dispuse în acest sens. Însă, nu asta s-a întâmplat între majoritatea oamenilor și Dumnezeu. Tot ce face și a făcut Dumnezeu în privința umanității arată cât de mult este dispus El să fie Prieten cu fiecare dintre noi, dar oamenii nu se arată la fel de dispuși să fie prietenii Lui.
Atunci când analizăm caracteristicile unui prieten, înțelegem de ce majoritatea oamenilor nu poate construi o relație de prietenie cu Cel Atotputernic și motivul pentru care Avraam a fost numit prietenul Lui Dumnezeu.
– Aprecierea: vedem oameni care trăiesc ca și cum Dumnezeu n-ar exista, desconsiderând ce spune El. Dar, Avraam aprecia cuvintele, îndrumarea și sfaturile Lui Dumnezeu, adică acționa în funcție de ele;
– Respectul: lipsă de respect față de Dumnezeu, atunci când Autoritatea și Suveranitatea Sa nu sunt recunoscute, asta observăm în comportamentul multora. Dar Avraam se temea de Dumnezeu, de aceea asculta de El și se supunea Lui;
– Loialitatea: este o chestiune de moralitate. Dar, ce a domnit în inima și mintea oamenilor este imoralitatea. Lipsa caracterului a devenit ceva comun și nu mai există preocuparea de a umbla în neprihănire. Dar, Avraam a împlinit ce a promis lui Dumnezeu, a onorat cuvântul pe care i l-a dat Lui;
– Dispoziția de a ajuta: oamenii sunt preocupați doar de propriile probleme, de propria viață. Egoismul a prevalat și, dacă nu se mai arată dispuși să-i ajute pe cei pe care îi văd, cum vor contribui la ceva ce nu văd? Dar, Avraam a avut atât de mult dispoziția de a coopera la Planul Lui Dumnezeu, încât a sacrificat în fiecare zi pentru El;
– Comunicarea: comunicarea cu Dumnezeu devine imposibilă, atunci când aveți o minte concentrată pe lucrurile pământești, iar majoritatea oamenilor au tocmai acest tip de minte. Dar, mintea lui Avraam era axată pe lucrurile veșnice. De aceea, Dumnezeu a vorbit cu el, iar el I-a auzit Glasul.
– Lucrurile în comun: lumea iubește și promovează idei potrivnice față de preceptele Lui Dumnezeu. Însuși duhul oamenilor este rău. Dar, duhul lui Avraam avea concepte și valori în comun cu Duhul Lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a observat comportamentul și caracterul, care erau diferite de ale celorlalți oameni din acea vreme. De aceea, l-a numit prietenul Lui;
– Încrederea: majoritatea oamenilor manifestă o credință slabă și emotivă, care se clatină la prima situație adversă. De aceea, imediat, începe să-și pună întrebări, să se îndoiască și să-L părăsească pe Dumnezeu. Dar, Avraam se încredea atât de mult în Dumnezeu, încât a crezut că promisiunea Lui se va împlini, chiar dacă urma să-și sacrifice singurul fiu pe Altar.
Mulți oameni se așteaptă la prietenia Lui Dumnezeu, dar ei nu fac ce este necesar pentru a fi prietenii Lui. Vor să culeagă beneficiile favorii Lui, dar nu sunt dispuși să-I fie favorabili Lui și Planurilor Lui. Dumnezeu este dispus să fie Prietenul tuturor, dar puțini sunt dispuși să fie prietenii Lui.
Avraam n-a făcut nicio minune, dar el însuși era minunea – pentru că a auzit TOT Cuvântul Celui Prea Înalt. De aceea, a devenit o referință.
Vreți să fiți prieten cu Dumnezeu? ”Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam” (Isaia 51.2)
Episcopul Edir Macedo
Deixe o seu comentário