Chemaţi dar nu aleşi

Îmi amintesc de bacalaureatul meu. M-am pregătit un an în treg pentru acest examen. Eram foarte încordat. Unghiile mele erau toate roase de teama să nu care cumva să îmi pierd timpul şi banii investiţi pentru acest test.

Săptămâna următoare, rezultatele au apărut. Aşteptarea mea de a fi printre cei admişi era ceva inexplicabil. Viitorul meu era în acea mică listă de aprobaţi.

Timpul a trecut şi la fel şi neliniştile tinereţii. Mi-am trăit viitorul la mila Divinităţii.

Neliniştile acelor timpuri îndepărtate au făcut loc însă, altora, mai profunde şi mai ameţitoare. Grija listei celor chemaţi care nu sunt aleşi. Cei care nu sunt admişi. Simt durerile apostolului Pavel despre care el spune:

„Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19)

Din nefericire, lista celor aleşi de Dumnezeu este întotdeauna mai mică, la fel ca şi lista admişilor. Avantajul acestora din urmă este că nu depind de nimeni pentru a fi admişi.

Ştiţi de ce?

Dumnezeu ne-a chemat, dar dreptul de a alege este doar al nostru. Alegerea noastră ţine de a nu ne autoexclude. Noi suntem singurii responsabili de alegerile pe care le facem.

Supunându-ne voinţei lui Dumnezeu, dăm frâu liber la a fi admişi pentru intrarea în Împărăţia Cerurilor.

Aceasta este condiţia după care trebuie să se ghideze cei chemaţi – să fie aleşi pentru viaţa veşnică cu Dumnezeu.

Ceea ce Iisus a spus, nu lasă nici urmă de îndoială cu privire la acest lucru:

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 7:21)

Fie ca cei chemaţi să nu se excludă de la Cea mai Mare Promisiune a Domnului nostru Iisus Hristos.