Duminica podului

„Ceea ce serveşte drept punct de legătură între lucruri sau persoane”; „intermediarul”… este un pod. Atunci când vorbim de poduri, rareori atribuim aşa ceva fiinţei umane, însă fiecare dintre noi suntem un pod ce uneşte două puncte separate.

Nu purta haine, nu locuia în case şi trăia prin cimitire…acesta era stadiul deplorabil în care se afla un om posedat de o legiune de demoni. Mai mult de 2000 de demoni locuiau în trupul lui şi îl făceau să trăiască disociat de lume şi de tot ceea ce îl înconjura din punct de vedere al relaţilor sociale din acea vreme. Viaţa lui era literalmente un pod de acces către infern, pentru că şi chiar fiind legat cu lanţuri, răul care locuia în el îi dădea forţă să rupă oţelul pentru a distruge tot ceea ce era în jurul lui şi mai ales, pe el însuşi şi pe familia sa.

Dumnezeu se bazează pe noi, pe mine şi pe tine pentru că într-adevăr, fiecare dintre noi este un pod care fie duce la distrugere, fie duce la salvare, fie la rău, fie la bine, iar Hristos ne clarifică foarte bine asta.Totuşi, noi trebuie să fim un pod ce leagă persoanele de viaţă şi de Dumnezeu. CdAS a reuşit să fie acest pod în cele 178 de ţări în care s-a stabilit. Milioane de oameni au trecut pe acest pod care duce la Dumnezeu, la o viaţă nouă şi şi-au văzut vieţile transformate.” – a reliefat episcopul Julio Freitas la ultima slujbă de duminică dimineaţa pe care a realizat-o. Cu această ocazie, el a citit şi pasajul biblic în care se vorbeşte despre îndrăcitul de care am menţionat mai devreme.

Podurile vieţii

Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. Tot norodul din ţinutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors. Omul din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis:„Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus. (Luca 8:35-39)

Toate promisiunile divine se personificaseră în regenerarea acelui om pentru că el a reuşit să-şi recapete demnitatea, iar ruşinea lui i-a fost transformată în cinste. „După ce s-a îmbrăcat, şi-a recuperat minţile şi şi-a recăpătat cunoştinţa. A făcut uz de credinţă raţională, nemaifiind ghidat de sentimente şi emoţii. El ştia ce trebuie să facă pentru ca duhurile necurate să nu se mai întoarcă la el şi să nu mai intre în posesia trupului său. El deţinea acum controlul asupra vieţii sale.” – a spus episcopul. „Şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile – atât pentru acest om cât şi pentru toţi cei care trec prin acest proces, este inevitabil să nu reuşească pentru că chiar El a spus că cine stă aşezat la picioarele Lui şi-a ales partea cea bună!”

Cu toţii au fost invitaţi, nu doar să rămână la picioarele lui Iisus, dar de asemenea să devină poduri către eliberare, vindecare, reconciliere, uniune familială, succes profesional, realizare sentimentală şi mântuire. Transformarea va fi asemănătoare cu a acestui om despre care Biblia ne vorbeşte.

Mereu vom construi poduri în viaţa noastră. Acum rămâne de văzut dacă ele vor duce la salvare sau la distrugere. Să nu faci din viaţa ta un pod către ruinare, către ceva din care să nu mai poţi fi scăpat. Fă un pod care să te ducă la viaţa aceea fericită la care tu îţi doreşti atât de mult să ajungi.

Duminică 23 Octombrie la ora 09:00