Postura pe care o înfăţişăm în viaţă este un indicator ce ne arată în mare, cam care sunt gândurile noastre şi dacă credem sau nu. Dacă facem un pas pozitiv înseamnă că suntem optimişti, dar dacă dăm înapoi, de cele mai multe ori înseamnă că nu credem că putem trece peste.
Orice obiectiv este reflexia a ceea ce tu creezi. Dacă aceste obiective prezintă defecte sau probleme de funcţionare, atunci înseamnă că şi imaginea celui ce le-a proiectat este pusă în prim-plan. Dacă este aşa, atunci de ce Dumnezeu permite să primesc afronturi chiar dacă şi eu sunt creeaţia lui” – te-ai putea întreba tu. Chiar dacă un afront este întotdeauna un afront, forma prin care acesta este captat schimbă considerant persoana care suferă. Dacă este vorba despre un necredincios, acesta poate avea două atitudini: să recurgă la Dumnezeu sau să arunce blasfemii contra Lui. Creştinul, pe de altă parte, nu poate ave4a nici o altă atitudine înafară de aceea de a se încrede în ajutorul lui Dumnezeu pentru a depăşi acel afront pe care îl are. De ce oare?
1. Pentru că el ştie că Dumnezeu ştie care este situaţia lui:
Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta. (Psalmul 69:19)
2. Pentru că atunci când primeşte un afront ştie că şi Numele lui Dumnezeu va fi dat de ruşine pentru că toţi cei care ştiu de afrontul lui ştiu şi în Cine şi-a depozitat el toată credinţa:
Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău? (Psalmul 74:10)
3. Dumnezeu va trebui să-i răspundă ca să corespundă cu credinţa lui în El pentru că numele Lui nu poate fi pus în prim-plan înaintea inamicului:
Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
Atunci, de ce suntem loviţi de afronturi? Ca să ne întoarcem la Dumnezeu; ca să ne folosim credinţa întărind-o şi ca să ne amintim că nu suntem nimic, smerindu-ne înaintea Prezenţei Lui şi să ştim că El, Dumnezeu, cel care înfăptuie minunile prin credinţa noastră este Cel mai important şi trebuie să glorificăm Numele Lui înaintea înfrângerii incontestabile a inamicului şi înaintea comutării afrontului în cinste.
Dumnezeu nu ne-a făcut nişte fiinţe amorfe şi cu atât mai puţin nefericite, solitare, dependenţi de droguri, alcolişti, mizerabili, cerşetori, bolnavi, ori oameni cu o familie nenorocită… Cu alte cuvinte, afrontul nostru este şi al Lui, dar, transformarea acestuia în cinste, depinde numai de dvs. de atitudinile dvs. Dacă acestea demonstrează sau nu încrederea şi smerirea pe care o aveţi înaintea lui Dumnezeu…
Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. (Proverbe 15:33)
Citiţi de asemenea şi această promisiune:
În locul ocării voastre veţi avea îndoită cinste; în locul ruşinii se vor înveseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în ţara lor şi vor avea o bucurie veşnică. (Isaia 61:7)
Ne vedem la CdAS sau în nori
Leave A Comment