Până când?
Profilul lui David, chiar încă din tinereţe indică că este un mare erou.
Ca şi cioban, el a înfruntat leul şi ursul ca să-şi apere oile. Cu aceiaşi credinţă l-a înfruntat pe Goliat şi l-a eliberat pe Israel de filisteni.
Dar credinţa sa nu se limita doar la cuceriri.
Partea sa devoţională uşura angoasa depresivă a regelui Saul.
David a fost un om respectat din cauza credinţei sale, a curajului, determinării şi a lideranţei.
Dar nu a fost aşa întotdeauna. O mare parte din viaţa lui şi-a petrecut-o printre fiare. Scurgerile sale alimentate de groaza morţii şi de îndoieli îi amărau sufletul puternic.
Niciun autor sfânt nu a fost capabil să-şi exprime tulburările personale. El însuşi exprimă asta în anumiţi Psalmi.
În psalmul 13 de exemplu, el manifestă atâta nerăbdare cu privire la răspunsul divin şi ajunge chiar să-şi imagineze că Dumnezeu l-a uitat.
„Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde faţa de mine?” (Psalmul 13:1)
Nu se întâmplă aşa de multe ori cu cei fideli cu Dumnezeu?
„Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi?…” (Psalmul 13:2)
Până când, întrebăm de asemnea, vom mai trebui să rezistăm tristeţilor fără a primi răspunsul divin?
„…Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea? (Psalmul 13:2)”
Cele patru dăţi în care el rosteşte expresia „până când” indică limita suferinţei la care el a ajuns. Defapt, nu se poate aştepta ca viaţa de creştin să fie „o mare de trandafiri”. Din contră, de-a lungul drumului vom întâlni spini. Dar asta este singura ce ne poate garanta accesul către poarta cea strâmtă.
Înainte să termine rugăciunea, lui David i s-a răspuns. Astfel, el încheie psalmul cu laude.
Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului, căci mi-a făcut bine! (Psalmul 13:5,6)
Nu lua în seamă trecutul prietene cititor. El nu mai există. Tu exişti în prezent.
Fă un parteneriat cu Duhul Sfânt astăzi şi asigură-ţi viitorul.
Eu vă binecuvântez în numele Domnului Iisus Hristos!
Deixe o seu comentário