Cărbune sau diamant?

„Nu uitaţi că, cu cât urcăm mai sus, cu atât simţim mai multă presiune.”

Presiunea este un rod ce însoţeşte marile responsabilităţi individuale ale omului. De obicei, această presiune este resimţită mai mult de către şef din cauza acumulării de responsabilităţi. Şeful etimologic vorbind este cel ce este cap, cel care gândeşte, care vede, care clădeşte o acţiune care să fie pe placul tuturor, pe placul întregului trup (el fiind capul).

A decide nu este de ajuns. Ceea ce convine este ca rezoluţiile să devină acţiuni. De aici se trage această concluzie: Cu cât urci mai sus, cu atât ai presiunea mai mare pentru că ţi se cere mai mult, atât de către tine însuţi, cât şi de la cel care te-a însărcinat cu această responsabilitate şi care aşteaptă de la tine rezultate. Dorinţa de a fi pe măsura aşteptărilor, face ca înauntrul tău să existe un simţ al responsabilităţii mult mai pronunţat.

De exemplu: Diamantul este doar o bucată de cărbune mineral, care a reacţionat în mod optim presiunii. Diamantul este un cărbune care a trecut de nenumărate ori prin situaţii adverse: prin temperaturi presiuni înalte ş.a.m.d. Rezultatul acestei presiuni a fost unul ideal. Diamantul nu-şi fură lumina ci aceasta este repartizată atât lui cât şi la tot ceea ce se află în jurul lui. Aşa este şi cel care scoate un profit bun chiar şi atunci când se află sub presiune.

Drag cititor, tu ce vrei să fii, cărbune sau diamant?