Mai înainte de toţi

De multe ori nu reflectăm asupra subiectului, dar inima noastră, delimitează clar poziţia lucrului la care ţinem cel mai mult în viaţă. Chestiunea este următoarea: Care este considerarea pe care o ai faţă de Iisus Hristos?

În Evanghelia după Ioan, în primul verset din capitolul al II-lea, Biblia ne vorbeşte despre unul dintre cele mai cunoscute pasaje ale Scripturii: „Nunta din Cana”.

Un aspect foarte important este că foarte rar se discută despre faptul că Iisus era unul dintre invitaţii la nuntă…adică unul dintre mai mulţi. „Iisus a fost invitat dar nu era invitatul principal. Astfel de practici sunt caracteristice persoanelor religioase. Cum îşi menţine religiosul relaţia sa cu Dumnezeu? În primul rând, haideţi să spunem mai degrabă că el nu are o comuniune cu Dumnezeu ci numai o practică religioasă. Dacă religia lui îl învaţă un semn, acesta îl imită. Dacă îl învaţă că trebuie să frecventeze slujbele, religia sau gruparea religioasă, atunci, el este prezent, dacă religia îi indică obiecte, idoli şi multe alte lucruri pe care să le poarte după sine sau pe care să le ţină în casă, el face întocmai. Persoana nu are o comuniune cu Dumnezeu coi urmează mecanic ceea ce i se spune neavând însă o practică sinceră şi nici o dăruire adevărată pentru Hristos. Sunt doar doctrine şi reguli ce „trebuiesc” urmate. Multe persoane, odată cu trecerea timpului au făcut din Iisus, încă unul în viaţa lor, iar asta se întâmplă chiar şi la CdAS. Rezultatul este cum nu se poate mai rău.” – a declarat părintele Carlos Champi la ultima slujbă de Duminică.

Totuşi, în acest pasaj biblic este prezentă o răsturnare de istorie pentru că, chiar dacă în primele trei versete, Iisus ne este prezentat ca fiind, doar unul dintre invitaţi, în al treilea verset se întâmplă ceva care schimbă situaţia: „s-a terminat vinul”. Maria a fost atunci la Iisus, recunoscându-i în acel moment autoritatea şi a încercat să obţină de la El o favoare. Cu toate acestea, Iisus i-a spus: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” (Ioan 2:4) Astfel, a pus-o pe Maria la locul ei ceea ce şi noi, ca nişte adevăraţi creştini ar trebui să facem (să ne punem la locul nostru).

Într-adevăr, mulţi Îl caută doar atunci când se „termină vinul”, adică, atunci când, căsnicia scârţâie, când nu au sănătate, fericire, pace în familie, prosperitate sau bunăstare. Iisus însă nu rămâne în viaţa unei persoane care nu alege să-i acorde întâietatea între toate lucrurile din viaţa ei. Mai întâi, este nevoie să-L punem pe El pe primul loc din viaţa noastră. Asta se întâmplă atunci când persoana dobândeşte şi afişează caracterul lui Hristos, când Îi reflectă Strălucirea şi Îi împrăştie Parfumul.

Părintele a subliniat că nu trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu doar atunci când suntem în momente de suferinţă sau de necaz aşa cum face marea majoritate a oamenilor, ci, trebuie să practicăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru că aceasta este singura manieră eficace de a obţine rezultate concrete şi constante în viaţă.