Sub influenţa drogurilor

De câte ori mai trebuie să auzim că Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de a face cu emoţiile pentru ca în sfârşit să înţelegem acest lucru?

A zice că El este o emoţie sau un sentiment înseamnă să-L punem pe acelaşi nivel cu emoţiile acestei lumi. Orice persoană se emoţionează la sfârşitul filmului Titanic în momentul cân Dicaprio îşi jură iubirea şi apoi moare, dar asta nu înseamnă că în acel moment ai primit Duhul Sfânt.

Emoţiile sunt ca un drog. Odată ce te dopezi, aştepţi cu nerăbdare următoarea doză. De fiecare dată vrei ca doza să fie mai puternic şi mai puternică pentru că dacă nu, nu îi mai simţi efectul. Multe persoane simt mereu nevoia de a fi învăluite de un drog emoţional şi astfel, fiind într-un ambient creştin, aceşti oamneni cred că aici vor avea parte de doza lor de emoţie care-i va calma.

Unele religii au profitat de acest lucru şi au făcut ca persoanele să se lase duse de emoţiile ce le-au fost „administrate” prin muzică şi reprezentaţii de tip spectacol. Este un show atât de spectaculos încât Duhul Sfânt nici nu-şi poate arăta voinţa din cauză că persoanele sunt prea ocupate să aprecieze show-ul.

Imaginaţi-vă în perioada Faptelor Apostolilor când creştinii se ascundeau în grote fără a avea vre-un instrument muzical ci doar auzind zgomotul provocat de şoarecii de acolo… Unii din creştinii de astăzi nu s-ar fi simţit prea bine în condiţiile acestea. Totuşi, chiar şi aşa, fără muzică şi fără show-uri elaborate, mulţi erau botezaţi cu Duhul Sfânt într-o clipită.

Haideţi să lăsăm emoţiile profesioniştilor de la Hollywood. Duhul Sfânt vrea să ne dea ceva mult mai valoros decât asta, ceva ce ţine la nesfârşit: mintea lui Hristos înauntrul nostru ce ne face adevăraţi fii ai lui Dumnezeu.