Lasă cratiţa

Odată, un urs flămând, se plimba prin pădure în căutare de hrană… Era o vreme de foamete, însă, simţul lui ascuţit a detectat un miros de mâncare după care s-a luat, ajungând tocmai la cabana vânătorilor.

Ajungând acolo, ursul a văzut că nu este nimeni în cabană, s-a dus la focul de cărbuni aprinşi şi a tras de pe pirostii, o cratiţă de mâncare ce fusese pusă la gătit acolo. Când vasul de mâncare a fost îndepărtat total de pe foc, ursul l-a îmbrăţişat şi şi-a băgat capul înauntru, „devorând” toată mâncarea. În timp ce ţinea cu labele cratiţa a început să simtă că ceva îl atinge…defapt acest ceva nu era nimic altceva decât fierbinţeala cratiţei…

El deja se opărise pe labe, pe piept şi pe toate părţile corpului cu care s-a atins de cratiţă. Ursul nu a simţit niciodată aşa ceva pe pielea lui şi astfel a interpretat arsurile de pe corpul lui, ca fiind un duşman ce vroia să-i fure mâncarea. A început să răcnească puternic şi cu cât răcnea mai tare, strângea şi mai tare cratiţa fierbinte la pieptul său imens.

Cu cât îl ardea mai tare, cu atât strângea şi mai tare cratiţa în braţe şi răcnea cu toată puterea. Când au ajuns vânătorii la cabană, au văzut ursul rezemat de un copac lângă foc, ţinând cratiţa în braţe. Ursul avea atât de multe arsuri, încât rămăsese lipit de cratiţă, iar trupul lui, chiar fiind neînsufleţit, încă mai păstra acea expresie a feţei specifică răcnetului.

După ce am auzit această poveste, mi-am dat seama că de multe ori, în viaţa noastră, îmbrăţişăm atât de tare anumite lucruri care ni se par importante. Unele dintre ele ne fac să gemem de durere, ne ard pe dinauntru şi pe dinafară, şi chiar aşa, le socotim a fi importante. Ne e teamă să renunţăm la ele şi din cauza acestei frici, ajungem să trăim în suferinţă şi în disperare.

Strângem aceste lucruri la piept şi sfârşim înfrânţi de ceva pe care îl protejăm atât de mult, credem în el şi îl apărăm cu tărie. Ca totul să meargă bine în viaţa ta, este necesar să  recunoşti în anumite momente că nu toate lucrurile care par a fi o scăpare, te vor ajuta să mergi în faţă.

Să ai curajul şi viziunea pe care ursul nu le-a avut. Scoate din calea ta, tot ceea ce face ca inima ta să „ardă”! Dă drumul la cratiţă!