Cuvântul lui Dumnezeu ne spală de toate gândurile negative, de tot ceea ce împiedică duhul să fie tare, să fie gata pentru război. Duhul nostru se hrăneşte cu Cuvântul şi trupul nostru cu hrană şi vitamine. Tot aşa şi sufletul nostru se hrăneşte cu iubire, pentru că avem nevoie să iubim şi să fim iubiţi.
Există un război, ceva ce luptă pentru a-ţi lua atenţia pentru că viaţa ta depinde de auzirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru că acesta te orientează şi îţi arată dacă eşti un om rece, în clocot sau căldicel. Putem astfel să diferenţiem trei tipuri de persoane care se spune că cred în Dumnezeu: cea rece care spune că crede dar nu face nimic pentru că este un necredincios… Acesta nu acţionează conform credinţei lui. De cealaltă parte, îl avem pe cel căldicel care spune că crede dar nu sacrifică, nu se revoltă… Şi mai este şi cel în clocot care îşi asumă credinţa, sacrifică, perseverează şi în cele din urmă, obţine cununa vieţii.
A fi revoltat înseamnă a nu te pleca înaintea problemelor, a rezista nu doar problemelor, dar şi sentimentelor. Cuvântul renunţare este total pe dinafară de vocabularul celui revoltat. El nu renunţă pentru că ştie că prin perseverenţă, sacrificiu şi luptă, se cucereşte victoria. Revoltatul merge până la capăt pentru că ceea ce îşi pune de gând este bine edificat. La polul opus, există acel tip de persoane nedefinite, care întârzie ani la rândul pentru a obţine o cucerire şi asta pentru că ele nu ştiu ceea ce vor. Ele ajută biserica, dar nu şi pe ele însăşi.
Când Dumnezeu a chemat soldaţii la război, pe când poporul trăia ca sclav, de 7 ani de zile, ei trăiau într-un cerc strâns şi vicios deoarece în fiecare an era aceiaşi situaţie. poporul nu accepta aceea situaţie, dar se obişnuise să trăiască cu ea. Acest popor era poporul lui Dumnezeu şi în momentul când ghedeon a sunat din trâmbiţă, 32. 000 de oameni s-au prezentat la apel. Cu toate acestea, mulţi dintre ei, nici nu erau războinici. Cu toţii spun că cred în Dumnezeu, aşa cum fac prietenii noştrii, familia, însă ei nu luptă, vor să le fie bine, dar nu toţi fac ceea ce este bine, ceea ce trebuie.
Vesteşte, dar, lucrul acesta în auzul poporului: „Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Galaadului.” Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors şi au mai rămas zece mii. Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Coboară-i la apă, şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: „Acesta să meargă cu tine”, va merge cu tine; şi acela despre care îţi voi spune: „Acesta să nu meargă cu tine”, nu va merge cu tine.” (Judecători 7:3,4)
Dumnezeu îl încearcă pe fiecare om văzându-i faptele. Nu e de ajuns să gândeşti sau să vorbeşti, este nevoie să acţionezi în mod pozitiv. Nu e de ajuns să spui sau să gândeşti că vei fi un mare profesionist, dacă nu munceşti, dacă nu construieşti cuvintele şi gândurile tale.
Nimeni nu cucereşte nimic fără sacrificiu şi totuşi, dacă obţine ceva fără acesta, atunci cu siguranţă că nu-l valorează aşa cum ar trebui, tocmai din cauza lipsei sacrificiului. Cunosc persoane care au moştenit o avere, dar au pierdut totul pentru că nu au ştiut să o folosească cum trebuie. Ele au primit, dar nu au sacrificat. Este fapt demonstrat de studii că aproape 80% din milionari, nu au moştenit averea ci, ei s-au făcut milionari, însă ceilalţi 20% de milionari, au devenit ceea ce sunt pentru că au moştenit totul de la familie, ori că au câştigat la loterie.
Ghedeon a coborât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi.” Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni; şi tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă. (Judecători 7:5-7)
Dumnezeu i-a arătat lui Ghedeon că el nu avea nevoie de o mulţime de oameni ci de oameni revoltaţi pentru că forţa constă în revolta persoanei contra acelor lucruri care nu vin de la Dumnezeu. Cel revoltat nu se pleacă, nu doarme. Cei 9700 ce rămăseseră după prima triere, nu erau laşi şi nici fricoşi, însă nu erau revoltaţi. Ei erau nesatisfăcuţi, dar, atunci când au fost cercetaţi de Dumnezeu, ei erau în genunchi. Acest lucru este ceva foarte frecvent în zilele noastre pentru că odată ce “îngenunchiem”, acceptăm situaţia ca pe ceva normal. Mulţi acceptă o ameliorare, dar Dumnezeu nu promite să amelioreze viaţa nimănui ci promite să transforme viaţa celor revoltaţi care nu se apleacă înaintea problemelor şi a sentimentelor. Cel revoltat veghează: el îşi duce apa la gură cu mâna şi, mai important decât orice: aplică Cuvântul lui Dumnezeu.
Ghedeon a oferit trei lucruri: grâul, pâinea şi capra. Pâinea reprezintă salariul, grâul, care sunt bunurile materiale pe care le ai în casă, şi capra care reprezintă economiile tale pe care le-ai strâns în timp dar care până acum nu au rezolvat viaţa ta cu nimic.
Poporul l-a proclamat pe Ghedeon ca lider pentru că prin revolta lui, el nu doar s-a eliberat pe sine şi pe familia lui, ci pe întreaga naţiune. O persoană revoltată îşi poate revoluţiona ţara.
Leave A Comment