Prieteni sau duşmani (II)

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!” (Psalmul 139:23)

Dumnezeu ştie mai bine decât oricine care ne sunt gândurile, obiectivele şi intenţiile inimii. Dacă facem provocări, participăm la Campania Focul Sfânt din Israel, Dumnezeu ne cunoaşte intenţiile inimii şi de aceea, El nu poate rămâne indiferent. Când participăm la Focul Sfânt cu trupul, sufletul şi duhul, ne „vărsăm sângele” în bună regulă. Sângele acesta care înainte era dat pentru diavol, acum este oferit lui Dumnezeu, pe altarul Lui. Prin aceasta, nu doar noi Îl punem la încercare pe Dumnezeu, dar şi El ne încearcă pe noi, verificând unde ne este inima.

Aşadar, acesta este el mai mare test prin care trecem. Observăm prin aceasta că noi nu suntem în legătură cu Dumnezeu şi nu ne gândim la El, doar atunci când ne rugăm, când suntemla biserică sau când citim din Biblie. Noi ne gândim la Dumnezeu şi suntem în strânsă legătură cu El în mod constant: în maşină, pe stradă, în mijloacele de transport, în şi afară din slujbele ce se realizează la biserică. A face un sacrificiu la Focul Sfânt înseamnă a fi în comuniune cu Dumnezeu şi a-I arăta că Îl dorim aproape de noi nu doar din cauza faptului că depindem de El pentru necesităţile şi dorinţele noastre.

Focul sfânt nu este doar o idee, o intenţie sau o sugestie care vă ajută să vă realizaţi problema „imposibil” de depăşit pe care o aveţi şi nici pentru a vă realiza visul ce-l păstraţi adânc în suflet.

El este un plan de execuţie al acestora. El vă arată nu doar ceea ce trebuie să faceţi, ci de asemenea şi ceea ce trebuie să fiţi pentru a vă realiza visul. În cazul acestei campanii pe care o trăim, ne arată să fim „un revoltat” ce foloseşte o creinţă ce se concretizează.

Şi să nu vă gândiţi că noi vom „planta” această sămânţă în inima dvs. pe care, probabil, dvs. şi alţii vreţi să o aruncaţi, să o îndepărtaţi sau să o distrugeţi. Dacă ceva este pe cale de a lua naştere în inima dvs. asta este pentru că viziunea ta, a luptat ca să se lărgească, ca tu să nu mai vezi boala ca pe ceva normal, că mizeria în care ai trăit până acum, nu este o ordine naturală a vieţii şi că dacă ai fost mereu sărac, asta nu înseamnă că va trebui să şi mori sărac.

Sărăcia, mizeria, viciile, şomajul, dezbinarea familială, bolile…nimic din toate astea nu este normal, şi cu atât mai puţin, nu a fost creeat de Dumnezeu. Milioane de oameni din lumea întreagă ţipă după o schimbare, dar Dumnezeu nu promite că va face o schimbare ci promite că va transforma cu adevărat viaţa noastră. De aceea Dumnezeu ne cercetează inimile pentru a vedea care este adevărata noastră intenţie.

În acest fel, poporul care Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu la CdAS, devine puternic pentru că se simte realizat şi Îl glorifică simultan pe Cel pe care-L slujesc. De aceea luptăm noi şi facem toate aceste acţiuni de credinţă… Prin asta, noi avem două ţeluri:

1. Să arătăm că Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac, lui Israel şi al CdAS este Singurul Dumnezeu Unic, Viu şi Adevărat. El nu este un dumnezeu mort, pe care lumea aceasta încă îl vede ca fiind atârnat pe o cruce….

2. Să arătăm că această Viaţă (minunată) este transmisibilă tuturor acelora care sunt dispuşi să îşi materializeze credinţa inteligentă prin intermediul sacrificiului voluntar ce au să-l pună pe altar.

De aceea, eu reafirm că Dumnezeu îmi poate cerceta inima şi gândurile şi va vedea dacă nu este corectitudine în mine. Perfecţiunea nu are cum să fie în mine, dar Dumnezeu va vedea în mine, corectitudine, sinceritate, transparenţă, loialitate, recunoştinţă, iubire şi teamă de El. La fel cum Dumnezeu va vedea toate aceste lucruri, diavolul va trebui să vadă şi el pentru a şti că eu sunt unul din războinicii Domnului Oştirilor. (Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!)

„Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:24)

Dumnezeu cunoaşte dacă persoana este pe un drum greşit sau dacă are vre-o intenţie rea şi după cum se cunoaşte acest lucru la fiinţa umană, se decide rezultatul pe care acţiunile lor îl produce. Totuşi, este nevoie contrariul şi anume, ca cu fiecare Foc Sfânt realizat să vedem rezultatele de pe urma acestuia pebtru că aceste roade sunt mărturisirile noastre de viaţă. În lumea întreagă vedem oameni ce-şi recuperează viaţa în adevăratul sens al cuvântului. Ele îşi văd reabilitată, iubirea de sine, demnitatea, stima de sine, şi îşi văd viaţa urcând spre un succes pe care nu-l credeau a fi real.

De aceea, Focul Sfânt este tot ceea ce se poate gândi a fi, mai puţin, rodul unor intenţii personale pentru că eu nu mă preocup cu viitorul, cu copii mei sau cu poziţia mea în biserică. Eu trăiesc pentru Domnul Oştirilor şi fac cu recunoştinţă ceea ce fac. Chiar dacă aş trăi 1000 de ani pe faţa pământului, tot nu aş plăti nici măcar 1% din ceea ce îi datorez lui Iisus Hristos. De aceea, Îl slujesc pentru că nu am cum să-I plătesc lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut pentru mine şi Îi sunt recunoscător pentru faptul că L-am cunoscut. Eu nu am avut doar o experienţă în ceea ce priveşte Puterea sau Semnele Lui, ci, prin folosirea credinţei de la El, L-am cunoscut.

Eu ştiu că Drumul pe care m-a pus Dumnezeu este cel care mă va duce la viaţa veşnică. Însă, înainte de a parcurge acest drum al vieţii eterne, înainte de a înfrunta fără teamă moartea, eu spun: „Ca Domnul oştirilor să-mi vadă ura desăvârşită.!”

Din nefericire, există preoţi, soţii de preot, episcopi, lucrători, evanghelişti şi membrii care sunt bătuţi în adevăratul sens al cuvântului, de diavol. Asta pentru că le lipseşte materializarea urii desăvârşite contra răului, ceea ce se face prin intermediul unui sacrificiu.