"Naşteri grele"

Când ajung la CdAS, mulţi sunt încărcaţi cu mâhnire şi asta din cauza unui „avort”,

pentru că ei rămăseseră „gravizi cu vise”…

Avortul acestor vise provoacă această mâhnire, ruşine şi de multe ori, oamenilor li se atrage atenţia din cauza aceasta pentru că avortul se produce de regulă când persoana nu a fost atentă în timpul sarcinii, sau nu a ştiut să aibă grijă de visul respectiv.

Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: „Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, şi nu este putere pentru naştere. (2Regi 19:3)

Zilele noastre s-au dovedit a fi zile de mâhnire pentru majoritatea oamenilor, pentru că ei au curaj să rămână „gravizi” cu aceste vise, dar, când vine ceasul să nască, le lipseşte puterea şi astfel provoacă „avortul”. De altfel, dacă nu ai puterea necesară pentru a îngriji de această sarcină, dacă nu ai îndrăzneala sau nu eşti animat îndeajuns pentru a face ceea ce trebuie să faci şi anume: un sacrificiu, să asculţi şi să depui eforturi, atunci, visul pe care ţi l-a dat Dumnezeu, va fi avortat. Când fătul nu este încă format şi tu naşti înainte de vreme, acesta moare sau se naşte cu probleme, adesea fatale ori care vor avea repercursiuni pentru o mare parte din viaţă, dacă nu chiar pentru întreaga vieţuire.

Putem vedea că asta s-a întâmplat cu mai mulţi patroni şi oameni de profesie, pentru că Dumnezeu le-a dat unul sau mai multe vise şi acest vis, atunci când este realizat, îţi face bine ţie, familiei tale şi tuturor celor ce depind de tine. Dar, din nefericire, lipsindu-le forţa în momentul sacrificiului, în momentul când trebuiau să dea drumul la ţipătul naşterii, au făcut să existe doar o „vărsare de sânge.” Căci, dacă eviţi să sacrifici, vei avorta şi vei trăi mâhnit întrebându-te de ce nu te-ai dedicat, de ce nu ai învăţat??? Dacă nu îţi strângi forţele pentru a da naştere, îţi va fi mereu atrasă atenţia, lucru care este umilitor. Asta se întâmplă din cauza lipsei de maturitate şi al persistării în aceiaşi greşeală.

Dacă nu vrei să trăieşti fiind mereu mustrat şi înruşinat în public, strânge-ţi forţele, sacrifică pentru copii tăi…pentru visele pe care ţi le-a dat Dumnezeu. Dacă îi vei spune lui Dumnezeu că ai doar un copil (doar un vis) el va cere de la tine toate forţele tale într-un sacrificiu pentru că sacrificiul nostru este pentru El şi are menirea de a-I arăta, că depindem, avem încredere şi credem în El.

Mulţi au simţit pe pielea lor această mâhnire, această mustrare şi această ruşine, pentru că, din nefericire, copii lor au fost avortaţi deoarece, când a venit ceasul naşterii, nu  au avut forţă. Dacă în momentul naşterii, femeia nu are forţă, amândoi vor muri.

În zilele de azi am asistat la numeroase cazuri în care cei care spun că cred în Dumnezeu, au vise şi pentru că spun că sunt cinstiţi, se gândesc că Dumnezeu le va facilita realizarea lor. Realitatea este că viaţa este un război şi potrivit cu spusele lui Hristos, doar cel puternic învinge.

Noi trebuie să fim mai viteji decât cei viteji. Viteazul lui Dumnezeu se îmbracă cu roşu pentru că, chiar dacă sângerezi, plângi sau suferi, nu laşi ca asta să se vadă. Tu eşti un erou pentru tine şi pentru ceilalţi.

Câţi nu sunt morţi spiritual în societate şi chiar în biserică? Asta pentru că atunci când trebuiau să dea TOTUL, nu au avut forţă şi au ajuns să moară în credinţă. Lunile au trecut cu duiumul şi visele lor au rămas nerealizate.

Când facem un sacrificiu, îl facem pentru că nu mai avem un plan B şi nici o altă opţiune, iar când punem TOTUL pe ALTAR. o facem pentru ca Domnul Iisus să nu aibă de ales şi să ne binecuvânteze.