Credinţa ipohondrică

Neliniştea menţionată mai sus este una prin care o persoană se preocupă maimult decât trebuie cu sănătatea sa. Ele văd şi simt boli şi dureri în trupul lor, când defapt, nu au nimic.

În general, cu toţii avem probleme în viaţă pe care vrem să le învingem şi am putea să spunem că este ceva greşit în viaţa noastră. Multe persoane sunt însă, obsedate ca toţi să le cunoască problemele, în loc ca ei să urască acea situaţie, să lupte contra ei şi să învingă.

Cel ipohondru în credinţă caută să profite de orice oportunitate pentru a le povesti celor din jur problemele sale şi a le arăta, cât suferă el de mult.

În fiecare clipă îi spune preotului său să îşi amintească de ea în rugăciunile lui. La urma urmei, problema lui e mare. Nu-i aşa?

Când persoanele îl văd pe acest om pe stradă, fug de el cât de repede pot pentru că deja ştiu ce se întâmplă dacă persoana ipohondrică îi opreşte să stea de vorbă cu ei. Dacă reuşeşte să le prindă la o discuţie, ipohondricul va face din acest moment, o întreagă zi în care îi va povesti celuilalt cum viaţa lui merge din rău în mai rău. Cea mai mare jignire pe care i-o poţi aduce unei astfel de persoaane, este să-i spui că problema lui are soluţie. Dacă faci asta, ea îţi va repeta tot ceea ce ţi-a zis mai înainte şi asta doar pentru ca tu să înţelegi că pentru ea nu mai există nici o scăpare.

Dar, dacă citeşti acest mesaj şi vrei mai mult decât simpatia şi mila oamenilor, atunci eu îţi spun aşa: urăşteţi problema cu desăvârşire şi luptă contra ei. Noi deja vorbim mai mult decât despre revoltă…vorbim de ură.

Poate că problema ta este mare, dar dacă ura ta împotriva ei este şi mai mare, atunci mergi în faţă pentru că Dumnezeu este cu tine.

Motivul pentru care acestei persoane îi place să povestească întruna problemele ei „prietenilor” este că întotdeauna, aceştia „sfârşesc” prin a simţi milă pentru ea, iar asta îi face să se simtă bine. Asta însă, nu este niciodată o soluţie.