Dreptul meu

„A nu, asta nu!!! Acesta este dreptul meu şi nu voi lăsa pe nimeni să se bage! Aoleu, eu am renunţat să fac asta pentru a sacrifica, iar acum, din nou…? A, acum este dreptul meu să am. Deja am renunţat de mai multe ori şi continui să fiu în aceiaşi situaţie.”

Deja te-ai auzit spunând asta? Eu deja am auzit foarte puternic această voce înauntrul meu. Într-adevăr, nici nu vorbea puternic, ci chiar ţipa înauntrul meu. Ştiţi ce s-a întâmplat? Ceea ce este mai rău…

Nerăbdarea provoacă un blocaj înaintea realizării. De multe ori, nu înţelegem de ce ni se cere iarăşi ceva pe care în mod aparent, deja l-am oferit. Noi nu înţelegem motivul acesta profund şi ne reţinem de la a cere ceea ce este „dreptul nostru”. Defapt, noi nici nu am învăţat să dăm şi de aceea, ajungem să nu primim nimic în schimb. De aceea, ne gândim că deja am făcut destul sau că I-am făcut o mare favoare lui Dumnezeu, ascultând de El.

Dumnezeu nu are nevoie de favorurile noastre ca să tragă foloase din ele. Noi avem nevoie să dăruim pentru că într-adevăr, dacă nu facem acest lucru, renunţăm la dreptul pe care îl avem şi anume la acela de a asculta de Dumnezeu. Ascultarea este opusul nerăbdării.

Citeam din Bilblie şi ceva mi-a atras atenţia:

Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. (Ioan 5:19)

Ai citit cu atenţie? Când Iisus a venit pe această lume, care au fost cuvintele Sale? El a spus că nu poate face nimic de Unul Singur („de capul Lui”).

Atunci, deja aţi observat că atunci când faceţi de capul dvs. ceva, nu vă iese bine? Deja, v-aţi dat seama că apar multe probleme din cauza aceasta? Când vă apăraţi – nu investiţi în dvs. înşivă şi în consecinţă, ajungeţi să-i priviţi cu ochi răi pe ceilalţi. Când eşti nerăbdător după un anumit lucru, realizarea acestuia se depărtează direct proporţional cu nerăbdarea ta. Atunci, tu forţezi nota pentru ca într-un fel sau altul să obţii ceea ce doreşti. Aici avem nenumărate exemple ale persoanelor ce nu au concretizat ceea ce şi-au dorit.

Aşa este… Iisus a făcut un sacrificiu perfect pentru că nu a făcut nimic de la Sine. El a făcut doar ceea ce a văzut la Tatăl pentru ca tot ceea ce Tatăl făcea, Fiul de asemenea trebuia să facă.

Concluzie: Eu nu pot să fac de la mine pentru că eu păcătuiesc şi astfel, dau naştere la probleme. Trebuie să fac doar ceea ce a venit Domnul să facă. Şi ce a venit El să facă?

El a venit cu ochi buni pentru toţi.

El a fost sincer şi a mustrat ipocrizia cu multă indignare.

El a iertat, ori de câte ori a fost nevoie.

Lui I-a fost milă de cei nevoiaşi.

El i-a întins mâna celui necăjit.

Lista nu are sfârşit pentru că El a făcut multe lucruri. Dar El nu a făcut pentru El ci pentru Dumnezeu.

Frumos şi complet exemplu. Nu am cum să nu spun: El este Frumos!