Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. (Ioan 5:19)
Cel care crede şi I se oferă lui Dumnezeu, face ceea ce vede la Tatăl, iar pentru ca eu să pot vedea ce face El, trebuie să am ochii aţintiţi asupra Lui. Căci, atunci când sunt cu ochii la Dumnezeu, nu mă opresc din a face voinţa Lui. Însă, când nu mă mai uit la El, slăbesc în credinţă.
Toţi cei care „îşi dau sângele” şi viaţa, trăiesc mai mult şi progresează în viaţă. Aceia însă care renunţă la visele şi obiectivele lor, ajung la acest rezultat datorită faptului că şi-au luat ochii de la Dumnezeu şi nu au mai sacrificat.
„…şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.” Tot ceea ce a făcut şi face Tatăl, voi face şi eu dacă sunt fiul/fica Lui. El a fost umil? Atunci, voi fi şi eu. Când era ispitit El nu s-a lepădat de credinţă, atunci, nici eu nu mă voi lepăda. Înfine, tot ceea ce a făcut Tatăl, trebuie să fac şi eu, ba chiar trebuie să fac şi mai mult, pentru că aşa a spus Hristos. Totuşi ceea ce evidenţiează filiaţia lui Dumnezeu, este ceea ce face persoana şi anume, nu o mică sau o mare parte din ceea ce fac, ci tot ceea ce fac. Noi nu putem să facem un lucru şi să-l omitem pe celălalt şi asta atât la biserică, cât şi acasă, atât la slujbă, cât şi pe stradă.
„Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.” (Ioan 5:20)
Dumnezeu nu ascunde nimic fiilor Săi şi asta pentru ca ei să facă totul şi mult mai mult. Dar, dacă Tatăl nu ascunde nimic de fii lui, de ce mulţi oameni rămân dezorientaţi? Pentru că şi-au luat ochii de la Tată. Diavolul este înruşinat atunci când „ne vărsăm sângele” pe altar. Aşa cum Dumnezeu a adus la existenţă tot ceea ce este bun, diavolul a adus tot ceea ce este rău. Dumnezeu vrea să facă prin noi, lucrări şi minuni mari pentru că avem ochii aţintiţi asupra Lui. Noi sacrificăm zilnic şi astfel, supranaturalul trebuie să ne pară ceva normal cu care să fim obişnuiţi.
Dumnezeul nostru este un „Dumnezeu al Minunilor” şi cine se uită la noi, trebuie să se minuneze. Ca să se întâmple asta însă, trebuie să urmăm exemplul acţiunilor lui Dumnezeu. Nu vom aştepta să treacă timpul. Ca să vedem lucruri mari, trebuie să facem mai mult şi de aceea revolta este un ingredient indispensabil.
„În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.” (Ioan 5:21)
Cu toţii ar trebui să vadă atunci când se uită la noi, o viaţă minunată şi în consecinţă, ar trebui să oferim această viaţă celor ce sunt în jurul nostru şi mai ales celor din familia noastră.
Leave A Comment