Pâine cu unt

Un cuplu lua micul dejun în dimineaţa nunţii lor de argint. Soţia, la fel cum făcea în fiecare zi, a întins untul pe coaja şi pe miezul de pâine. De data aceasta însă, a schimbat un pic ritualul: Coaja de pâine i-a întins-o soţului şi ea şi-a păstrat miezul. Ea se gândea astfel:

„Întotdeauna am dorit să mănânc eu miezul, dar îl iubesc prea mult pe soţul meu şi de 25 de ani i-am dat doar lui această parte a pâinii. Astăzi am vrut să-mi fac şi eu pofta. Mi se pare drept ca măcar o dată în viaţă să mănânc şi eu miezul.”

Spre surprinderea ei, faţa soţului s-a deschis într-un surâs larg ce nu i-a mai dispărut de pe chip. Acesta a zis plin de fericire:

„Îţi mulţumesc pentru cadou iubirea mea… Timp de 25 de ani, mi-am dorit într-una să pot mânca şi eu coaja de pâine, dar cum, ţie îţi plăcea aşa de mult, nu am îndrăznit niciodată să îţi cer din ea.”

Morala istorioarei:

1. Trebuie să spui clar ceea ce vrei fără a aştepta ca celălalt să ghicească.

2. Poate că tu te gândeşti că faci ceea ce este mai bine pentru celălalt, însă, poate că el aşteaptă altceva de la tine…

3. Lasă-l pe celălalt să vorbească, cere-i să vorbească, iar când nu înţelegi, nu încerca să desluşeşti singur. Cere-i să-ţi explice mai bine…

4. Această morală se poate aplica şi pentru alte tipuri de relaţii în afara celor de cupluri de căsătoriţi. Se poate aplica pentru relaţiile între părinţi şi copii, prieteni şi chiar la muncă în relaţiile de colegialitate şi cel de şef – subaltern.

P.S: Este la fel de simplu ca untul e pâine