Episcopul Edir Macedo

Beneficiul problemelor

Mi-ar plăcea mult ca episcopul Macedo să primească acest e-mail pentru că, contrar spuselor şi gândirii familiei mele, cu fiecare zi ce trece, eu văd tot mai mult şi cred că Duhul Sfânt dă direcţie Bisericii Universale. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că fac parte din ea.

Eu m-am născut la CdAS. La vârsta de doar 4 ani, tatăl meu era deja preot. Am trecut prin multă sărăcie în lucrare, atunci când am stat într-un stat din nord-estul Braziliei. În acele momente în care eram privat de multe, am învăţat să mă tem de Dumnezeu. Cu cât vedeam mai mult, dificultăţile prin care trecea tatăl meu şi cu cât îmi vedeam mama mai îngrijorată pentru că nu aveam nimic de mâncare în casă şi treceam prin soituaţii dificile, cu atât mai mult eu nu mă debusolam. Totuşi îi vedeam preocupaţi mai mult cu a se oferii muncii lor decât să se gândească la ceea ce ne lipsea.

Chiar dacă nu erau perfecţi, eu am văzut în ei un exemplu bun, iar asta trezea în mine o dorinţă puternică de a fi ca ei. Această dorinţă, m-a făcut să iau decizia de a mă boteza şi de a fi o persoană separată de această lume. Însă, a venit în viaţa mea şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentruz asta, ziua în care eu am fost pierdută. Atunci, mi-am dat seama că, chiar fiind în biserică, eu eram departe de Duhul Sfânt. A părea că eşti convertit înseamnă a nu face nimic din ceea ce este foarte greşit. Aşa eram eu, dar fiind aşa, nu eram mântuită. Îmi doream de foarte multe ori să mor, şi mi-am dat seama într-o noapte pe când eram într-o astfel de depresie că defapt, nu-L cunoşteam pe Dumnezeu.

De atunci am căutat Duhul Sfânt neîncetat. În casă, la şcoală, pe stradă, la biserică, oriunde eram, în mintea mea nu exista decât dorinţa de a primi Duhul Sfânt, de a-L cunoaşte pe Dumnezeu cu adevărat. În pauzele pe care le aveam la şcoală, citeam Biblia şi nu îmi mai păsa de glumele colegilor mei. Plecam mereu de la şcoală cu walkman-ul meu la urechi, ascultând mesajele episcopului Macedo ce erau difuzate la radio la miezul zilei. Mergeam pe stradă şi mă rugam odată cu episcopul în momentul în care era difuzată rugăciunea dânsului. Fiecare mesaj, făcea ca eu să caut şi mai tare Prezenţa lui Dumnezeu însă părea că nu mai vine niciodată ziua în care să-L cunosc pe Dumnezeu. În fiecare miercuri şi duminică, căutam Duhul Sfânt cu sete până când a venit şi ziua mea…şi încă ce zi!!!

Începând din acel moment în care am fost botezată cu Duhul Sfânt, nu am mai fost dependentă de părinţii mei, de credinţa şi de relaţia lor cu Dumnezeu. Le respectam întotdeauna cuvântul, dar, credinţa şi Duhul Sfânt mă ghidau în toate căile mele. Aveam siguranţa că El mă alesese să-L slujesc, iar cu timpul credinţa mea s-a şi maturizat.

Episcop, eu am simţit nevoia să scriu mărturisirea mea şi să spun că Duhul Sfânt este Persoana Fundamentală în viaţa celui ce doreşte mântuirea. Spun asta, pentru că azi ştiu că, fără El, este imposibil să te menţi salvat.

Astăzi eu Îi slujesc lui Dumnezeu, alături de soţul meu care este preot aici în Argentina. Noi nu avem obiective personale, nu mă gândesc la a avea conace pentru că eu ştiu care este sfârşitul acelora care deviază de la scopul principal. Spun asta, pentru că azi, toată familia mea, părinţii, sora mea – care înainte erau la CdAS şi făceau lucrarea lui Dumnezeu pe altar, astăzi, nu mai sunt. Sora mea, care era şi ea soţie de preot, şi-a dorit şi ea să renunţe la lucrare, iar cumnatul meu, pentru că nu-L avea pe Dumnezeu pe primul loc în inima lui, s-a decis s-o urmeze.

Ceea ce este cel mai curios este că toate aceste lucruri s-au întâmplat atunci când ei se simţeau stabili. Vreau să spun că nu au luat privirea de la Hristos în momentele dificile ale vieţii ci în cele în care totul era bine cu ei.

De aceea, Îl glorific pe Dumnezeu pentru dificultăţiile prin care trecem eu şi soţul meu într-o mică  bisericuţă. Îl glorific pentru că suntem edificaţi pe o temelie solidă şi ştiu că pericolul nu constă în a trece prin dificultăţi ci tocmai lipsa lor este un pericol.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată!

Daniela S Freitas