Nu dau socoteală nimănui
Unul din lucrurile cele mai periculoase ale fiinţei umane este faptul de a nu se simţi responsabil faţă de nimeni: A nu da socoteală nimănui şi a nu avea pe nimeni mai sus decât sine.
Haideţi să luăm ca exemplu căsătoria.
Dacă eu şi Cristiane facem 20 de ani de căsnicie luna care vine, este din cauza unui motiv ce le întrece pe toate: Noi doi Îl avem pe Dumnezeu şi răspundem în faţa Lui pentru tot.
Nu înţelegeţi greşit. Soţia mea este o persoană minunată. Şi cred că nici eu nu sunt chiar aşa de rău 🙂 … Adevărul este că nu contează cât de bune sunt persoanele. Într-o căsnicie, vor exista mereu disconcordanţe.
Ei îi place să iasă, mie îmi place să stau în casă, ei îi plac detaliile, eu merg direct la subiect. Ea vrea să vadă un film de comedie romantică, eu vrea să văd un documentar ş.a.m.d.
Aceste exemple sunt aşa de banale, dar imaginaţi-vă situaţii ca acestea pe lucruri mai serioase. Atunci oamenii explodează şi fac multe atacuri de egouri. Într-o situaţie ca asta, cine decide, care este cel ce are dreptate, dacă amândoi cred că au dreptate?
De aceea vă spun că dacă în aceşti 20 de ani de căsnicie, noi nu aveam aceiaşi credinţă în Dumnezeu şi dacă nu Îl lăsam pe El să fie Judecătorul între noi, dacă nu căutam sfaturile Lui pentru a avea o căsnicie fericită, atunci, cu siguranţă că azi, nici nu mai eram aici ca să vă spunem povestea noastră.
Inteligenţa spirituală ne învaţă că fiinţa umană se comportă mai bine când trebuie să răspundă în faţa cuiva. Clar că asta este ceva contrar doinţei noastre egoiste pentru că, cine este din carene şi oase, vrea libertate (dacă se poate, să n-aibă nici o responsabilitate). De aceea, multe căsnicii se năruie, de aceea, mulţi tineri îşi distrug vieţile, oamenii puternici sunt corupţi, iar lumea se depravează cu fiecare cucerire a „libertăţii” pe care oamenii o obţin.
Dacă nu dai socoteală nimănui, va veni o zi când nu vei putea să plăteşti „nota” singur…
„Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.” (Proverbe 26:12)
Episcopul Renato Cardoso
Deixe o seu comentário