Vreau să divorţez

Din cauza momentelor când nu mai încetai să mă superi, când nu aveam pace şi nici timp de vre-o pauză, vreau să divorţez. Când încercam să mă rog, îmi distrăgeai mereu atenţia cu zgomotele pe care le făceai, iar greutatea de a te căra în spinare pe unde merg, a devenit insuportabilă.

Nu-mi dai niciodată răgaz şi atunci când vreau să-mi petrec timpul cu familia şi cu cei dragi, eşti mereu acolo şi aduci alte persoane la discuţiile noastre, oameni care vorbesc lucruri inutile şi prosteşti. Pentru toate aceste motive, telefonule, eu divorţez.

Pentru dăţile când mi-ai furat momentele de dialog familial fiind gălăgios şi inducându-mi o emoţie falsă, vreau să divorţez. Nimeni din casă nu putea să vorbească din cauza ta, căci vroiai să ne umpli minţile cu discuţii infinite care nu duc nicăieri.

Erai în centrul atenţiei în toată casa noastră şi ore întregi stâteam cu ochii ţintă la tine ca şi cum am fi fost hipnotizaţi. Mereu întârziam cu lucrurile importante din viaţa noastră. Ajunge. Tai lanţurile care ne ţineau legaţi în bucătării, în diverse săli şi camere. Din cauza asta, televizorule, eu vreau să divorţez.

Din cauza lucrului în schimburi când munceam câte 24 de ore pentru a putea să ne menţinem o aparenţă; când ajungeam acasă mai mult decât obosit şi nici nu mai aveam putere măcar să-mi sărut copii, vreau să divorţez. Casa mea era înainte modestă în ceea ce priveşte lucrurile materiale, însă era bogată în dragoste şi uniune.

Tu ne-ai dat lux şi tehnologie fără a te mai opri şi astfel am ajuns să plătim preţul de a deveni reci şi distanţi unii cu alţii. Din această cauză, iubire de bani, eu vreau divorţul.

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, (Apocalipsa 3:17)

Haideţi să ne amintim de lucrurile care sunt importante şi să uităm de cele ce nu sunt!