Plăcere conjugală
Relaţia omului cu Duhul lui Dumnezeu este atât de sublimă şi de profundă încât cuvintele nu o pot exprima.Fiecare trebuie să aibă o propie experienţă în acest sens pentru a putea şti cât este de măreţ şi de glorios acest lucru.
Ce rost are să încerci să descri savoarea unei anumite mâncări, fără a o gusta mai înainte? Nu are rost?
Cu toate acestea, puteţi să vă faceţi o oarecare idee despre această glorioasă experienţă. Este de ajuns să faceţi o comparaţie cu relaţia conjugală în care soţul şi soţia, în prametrii biblici, au parte de plăcere.
Plăcerea aceasta este cea care stabileşte relaţia cu altarul, care stimulează prietenia, legământul şi întăreşte uniunea; care nu îţi murdăreşte conştiinţa şi te ajută să perseverezi în credinţă.
Aşa este. Fructul relaţiei îi face pe cei doi să zâmbească şi să zică: Ah! Ce momente!
Imaginaţi-vă cum este atunci când Duhul Sfânt intră înauntrul nostru. Plăcerea este de nedescris.
În ziua cincizecimii, ucenici erau atât de fericiţi şi chiar vorbeau şi în limbi străine. În interiorul lor, ziceau cu toţii: Ah! Ce zi!
Haideţi să facem acest post după exemplul lui Daniel ca Duhul Sfânt să se pogoare peste noi pe 17 aprilie pentru a putea şi noi spune cântând de bucurie şi cu o senzaţie de plăcere supremă în inimă: Ah! Ce zi!
Episcopul Edir Macedo
Deixe o seu comentário