Mă iubeşti?
Mă iubeşti?
Mă iubeşti?
Mă iubeşti?
Întrebările insistente generează adesea îndoieli. Întrebarea, obligă raţionamentul să acţioneze şi să găsească un răspuns.
Iisus vroia să-L oblige pe Petru să se gândească las tipul Lui de iubire, de care vroia să aibă parte din partea ucenicilor. Când robul îşi iubeşte domnul, atunci are grijă să-l mulţumească până în „pânzele albe”.
Odată, Iisus a zis:
„Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.” (Matei 10:42)
Dacă a da un simplu pahar de apă unuia din ucenicii Învăţătorului, deja este ceva mulţumitor, atunci imaginaţi-vă cum este atunci când vă sacrificaţi pentru salvarea unuia din ucenicii lui Hristos? Iubirea faţă de Dumnezeu pusă în practică, înseamnă a iubi oile Sale aşa cum ne iubim pe noi înşine. După cum Îi oferim consideraţie Domnului, aşa trebuie să-i oferim şi turmei Sale şi tot aşa, noi vom fi consideraţi de Dumnezeu după cum, noi considerăm turma Sa. Astfel reuşim să fim plăcuţi de Dumnezeu şi El ne cinsteşte.
Un pastor bun nu se va păstori niciodată pe el însuşi. Datorită dragostei sale pentru Tatăl Ceresc, el îşi sacrifică viaţa pentru oi. (oamenii care i-au fost daţi în grijă de Dumnezeu-oamenii în genere)
Pe cât este Dumnezeu de viu, pe atât sunt aceste lucruri de adevărate!
Iubirea faţă de Dumnezeu este înconjurată de sacrificii, sacrificii peste sacrificii. Aşa cum lipsa sacrificiului din relaţia de cuplu duce la divorţ, aşa cine fuge de sacrificiu în relaţia lui cu Dumnezeu, este ca şi cum ar divorţa de El.
După cum puteţi observa, dragostea implică atât credinţă cât şi sacrificii
Paşte oile mele!
Paşte oile mele!
Paşte oile mele!
Deixe o seu comentário