Nu e vina măgarului

O istorisire a Sfintelor Scripturi spune despre ceea ce s-a întâmplat între un profet şi măgăruşul său. Profetul era încălecat pe măgar şi dorea să ajungă în alt oraş, dar la un anumit moment dat animalul s-a oprit. Profetul nu îşi putea imagina că înaintea lui şi a măgăruşului său se afla un înger care dorea să le spună ceva. Astfel, cum doar măgarul îl vedea pe înger, stăpânul său, s-a gândit că măgarul nu mai dorea să înainteze din cauza încăpăţânării, deoarece, această naţie de animal are obiceiul acesta de a se încăpăţâna.

În mintea profetului, nu era decât o soluţie: să bată animalul până acesta va începe să meargă. Cu fiecare lovitură, el bătea măgarul din ce în ce mai tare, pentru că îşi zicea că dacă durerea va fi insuportabilă, animalul va porni din loc.

După ce l-a bătut pe animal un timp destul de îndelungat, animalul s-a întors spre profet şi a prins grai zicând:

„Nu sunt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?”

Atunci, profetul l-a văzut pe înger înaintea sa şi şi-a dat seama ce are Dumnezeu să-i transmită.

Câteodată suntem atât de încăpăţânaţi în atitudinile noastre, încât nu ne dăm seama ce vrea Dumnezeu să ne spună sau să ne arate. Ne gândim că forţa braţului va rezolva problema, când într.adevăr, ar trebui să ne oprim puţin şi să vedem drumul cel bun pe care El ni-l indică.

Dacă profetul ar fi putut intra în urechile mari ale  măgăriţei lui, şi-ar fi dat seama că acesta  Îl auzea mai bine pe Dumnezeu decât el.