Cere, caută, bate…

De ce să cer când deja ştie ce am nevoie?

De ce să caut când deja ştie ce am nevoie să găsesc?

De ce să bat când deja ştie că sunt la uşă?

E adevărat…

Fiind omniscient, Dumnezeu le ştie pe toate. Nimic nu este tăinuit ochilor Lui. Trecutul, prezentul şi viitorul sunt ca o poză în mâinile Sale.

Atunci de ce trebuie să mă străduiesc aşa de mult să cer, să bat, să caut, să lupt, să perseverez, să insist…în fine, să sacrific pentru a intra în posesia drepturilor mele pe care Iisus Hristos mi le-a promis în Cuvântul Său?

Într-adevăr între a vrea şi a realiza se află un imens deşert pe care trebuie să-l străbatem. Doar cei curajoşi şi bine determinaţi reuşesc să-l învingă. Sfioşii, laşii şi fricoşii rămân pe drum.

Dar, cum se poate ştii, cine merită şi cine nu să intre în posesia a ceea ce doreşte?

Credinţa face diferenţa

Credinţa pune deoparte lumina, oile, pe cei puternici, curajoşi, îndrăzneţi, determinaţi…; pe cei care cred şi pun în practică ceea ce este de acord cu gândurile lui Dumnezeu. Cei necredincioşi, încăpăţânaţi, laşi, slabi, sfioşi şi fricoşi, sunt îngropaţi de deşert.

Credinţa fiecăruia decide şi judecă cine merită şi cine nu merită să aibă parte de împlinirea Promisiunilor Divine.

Toţi avem credinţă. Problema este însă că nu toţi au curajul să asculte de vocea ei.

Nu avem cum să obţinem beneficiile credinţei, fără a o folosi pe cea care este înauntrul nostru.

Cum banii sunt obiecte de schimb într-un negoţ comercial, aşa este şi credinţa pe care i-o „dăm” lui Dumnezeu în schimbul minunilor şi al acţiunilor Sale.

Fără punerea în acţiune a credinţei şi fără ascultarea de Cuvântul Lui Dumnezeu (Biblia), este cu neputinţă să fim pe placul Lui şi implicit este imposibil să se decidă că merităm favorurile Lui.