Casa în flăcări

Odată, un om a ieşit la o plimbare cu avionul. Era un om temător de Dumnezeu şi ştia că Dumnezeu îl va proteja.

În timpul călătoriei, când survolau deasupra mării, unul dintre motoare e cedat şi pilotul a trebuit să aterizeze forţat în ocean. Aproape toţi au murit, dar acel om a reuşit să se prindă de ceva ce plutea deasupra apei. A plutit în derivă mult timp, până când a ajuns la o insulă nelocuită.

Când a ajuns pe plajă, obosit, dar viu, în primul rând, a ţinut să- I mulţumească lui Dumnezeu că l-a salvat de la moarte. Apoi, lihnit de foame, s-a alimentat cu peşte şi ierburi. A reuşit să taie nişte arbori şi cu mult efort şi-a construit o casă. Nu era chiar o casa, era un adăpost brut cu beţe şi frunze, dar asta îi oferea protecţie. El era foarte mulţumit şi astfel încă o dată I-a mulţumit lui Dumnezeu, pentru că putea să doarmă fără să-i fie frică de animalele salbatice care ar fi putut locui pe acea insulă.

Într-o zi, pescuia şi atunci când a terminat vânătoarea pescărească a băgat de seamă că prinsese foarte mulţi peşti. Avea mâncare din abundenţă şi era mulţumit de rezultatul pescuirii sale. Însă, la întoarcerea sa spre casă a rămas foarte dezamăgit şi pierdut pentru că iată: „Casa lui ardea din temelii”

S-a aşezat pe o piatră plângând şi zicând în lacrimi:

-Dumnezeu! de ce ai lăsat să mi se întâmple acest lucru? Tu ştii câtă nevoie am de această casă pentru a mă adăposti şi Tu, Doamne ai lăsat să ardă de tot. Doamne, nu îţi este milă de mine?

În acel moment, a simţit o mână pe umărul său şi a auzit o voce zicând:

– Să mergem, băiete – s-a întors să vadă cine îi vorbea şi mare i-a fost surprinderea când a văzut un marinar în uniformă, zicând:

– Am venit să te căutăm.

– Dar, cum e posibil? De unde aţi ştiut că sunt aici?

-Prietene! Am văzut focul, semnul ce simbolizează că cineva are nevoie de ajutor. Căpitanul a ordonat ca nava să se oprească şi mi-a zis să vin să te caut cu acea barcă.

Amândoi au intrat în barcă şi omul a mers la nava ce urma să-l ducă în siguranţă la cei dragi.