Deschideți bine ochii!

Ce facem și nu facem arată cine suntem și ce suntem dispuși să facem pentru Dumnezeu…

„Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta?”

Cu alte cuvinte, Iisus s-a uitat la femeie și i-a zis lui Simon: „Simon, să-ți fie rușine. Învață din greșelile tale! A greși e omenește, dar a insista în aceeași greșeală este ignoranță. Ești pe punctul să te auto-distrugi, să te auto-condamni!

Da, știu că o vezi cu ochi răi, că vrei s-o condamni pentru multe păcate pe care le-a făcut, în principal pentru prostituție. Dar, nu știi motivul, cauza care a făcut-o să aibă această viață… de aceea, n-ai acest drept, pentru că a judeca, a condamna, e ușor… dar nu trebuie să judeci după aparențe, după exterior”.

”Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele”

Simon nu s-a smerit, nu s-a plecat înaintea Domnului, căci Iisus știa, deja, totul despre acel fariseu și cea mai mare dorință a Lui era să-l ierte, dar Simon n-a făcut nimic pentru asta.

Era ca și cum Domnul i-ar fi spus: „Tu nu vrei să-mi speli Picioarele, nu vrei să recunoști că, căile Mele sunt diferite de ale tale… nu vrei să-mi urmezi pașii, dar vrei Binecuvântările Mele… Nu Mi-ai dat apă, dar vrei Apa Vieții… Așa nu se poate, Simon-ascultătorul!”.

”… dar ea Mi-a stropit Picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei”

Acea femeie a vărsat totul la Picioarele Domnului Iisus, tot ce o făcea să fie plină de amărăciune, păcătoasă, tot ce purta în inima ei.

”Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute Picioarele”

Simon n-a vrut să-L sărute pe Iisus pe Față, dar femeia I-a sărutat Picioarele. De aceea, observați nivelul smereniei sale, sinceritatea și recunoștința față de Domnul Iisus.

Simon nu și-a exprimat afecțiunea, considerația, recunoștința, teama, iubirea, respectul, dar ea n-a încetat să facă asta. Adică, ea n-a crezut că e prea mult, pentru că a recunoscut că niciodată nu va putea să plătească pentru Sacrificiul pe care Domnul era gata să-l facă la Cruce și pentru ce a făcut în viața ei… cu toate astea, Simon nu și-a dat seama de asta! Simon (ascultătorul) doar L-a invitat, L-a acceptat, L-a auzit, dar îi lipseau încredințarea, credința, supunerea… și acesta e motivul pentru care era gol în interior, trist, nesigur, temător că nimic nu-i va reuși.

”Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns Picioarele cu mir” (Luca 7.44-46)

Simon nici măcar n-a vrut să-I dea uleiul care se folosea pentru gătit, mâncare, prepararea salatei. Atunci, imaginați-vă cum a fost parfumul pe care ea nu l-a păstrat pentru sine… fiindcă a fost egoist și materialist, Simon s-a rănit pe el însuși, judecând oamenii pe baza aparențelor, naționalității, vârstei, nivelului cultural sau social. Dacă s-ar fi așezat în locul în care era dator să stea, la Picioarele Lui Iisus, n-ar fi avut nimic de pierdut, ci numai de câștigat.

OBSERVAȚI CE A VRUT DOMNUL IISUS SĂ-I SPUNĂ LUI SIMON:

• „Ea are mai puține posibilități, mai puțină cunoaștere, dar s-a dovedit că a făcut mult mai mult decât tine…”

• „Tu nu m-ai uns cu ulei, care e ieftin și pe care toți îl au acasă… îți era la îndemână, dar nu mi-ai oferit nici cel mai simplu lucru… Cum ar fi să te rogi, să vii la Centrul de Ajutor Spiritual de 2, 3 ori pe săptămână pentru propria ta stare de bine, să postești… cum îți imaginezi că Îmi vei oferi ce este mai greu, cum ar fi evanghelizarea, sacrificarea… ???”

• „Ea, din sărăcia, durerea și suferința ei, Mi-a oferit cel mai bun lucru, Balsamul…”

• „Simon (ascultătorul), ai fi putut, ar fi trebuit, să faci mai mult și mai bine…”

• „Ea nu Mi-a uns Capul, pentru că a știut că Eu am o Coroană, de aceea n-a crezut că e vrednică să Mă ungă pe Cap, ci pe Picioare”.