Episcopul Edir Macedo

Cine nu crede, răbdare!…

Sfinţit, consacrat, sfânt și pus de-o parte are același înţeles spiritual: înseamnă dedicat Dumnezeului Atotputernic.

Ofranda reflectă sufletul ofertantului, încredinţat pe Altar;

Îl înlocuieşte pe ofertant pe Altar;

Domnul Iisus a fost Ofranda Lui Dumnezeu, care l-a înlocuit pe păcătos și i-a ispășit vina;

Dumnezeu Fiul n-a avut nici o vină sau păcat înaintea Lui Dumnezeu Tatăl.

Ofranda vieții Lui a fost perfectă și sfântă, de aceea a fost acceptată pentru a-i înlocui pe păcătoșii care cred în El cu adevărat.

El, și numai El, poate să-l înlocuiască pe păcătos și să-i ducă păcatele la mormânt.

Dar n-a fost mereu așa. Până la manifestarea Fiului Lui Dumnezeu, au existat reguli ale ofrandelor făcute pentru ispăşirea păcatelor. Gravitatea păcatului fiecărui om cerea o anumită ofrandă de sacrificiu pentru greşeala făcută.

Sacrificiul trebuia să fie un animal de sex masculin şi fără cusur, simboluri ale Lui Iisus – Bărbat fără păcat.

Vina ofertantului era transferată animalului care, după aceea, era omorât pe altarul sacrificiului. Păcătosul era, astfel, eliberat de vină, căci păcatul lui fusese omorât împreună cu ofranda.

Sacrificiul animalelor a fost desființat odată cu moartea Lui Iisus.

Dar, păcatul celor neconvertiţi la Domnul Iisus rămâne viu, până în momentul în care ei se convertesc.

Dacă mor fără să se convertească, păcatele lor îi vor însoți întreaga eternitate. La Judecata Finală vor fi condamnaţi la Iazul de foc și pucioasă, în compania lui Satan, a demonilor, iadului, Anticristului, Bestiei, morţii și tuturor oamenilor ale căror nume nu sunt înscrise în Cartea Vieții – acesta este a doua și ultima moarte.

”Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21.8)

CINE CREDE, AMIN!

CINE NU CREDE, RĂBDARE!…