Episcopul Edir Macedo

Folosirea vs. Desăvârșirea credinței

”Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice:

„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2.22-23)

Ne putem folosi credința în diferite moduri:

Rugându-ne, postind, participând la slujbe, învățând și punând în practică, iertând, dând zeciuială, făcând ofrande, evanghelizând și așa mai departe. DAR, DE CÂND TOATE ASTEA NE FAC SĂ FIM DEPENDENȚI DE DUMNEZEU?

De aceea, oamenii spun că au credință și că nu înțeleg de ce viața lor nu se schimbă.

Putem folosi Credința și trebuie să facem asta în fiecare zi! Dar, sunt momente când trebuie să NE DESĂVÂRȘIM CREDINȚA și nu există decât o singură cale pentru asta – SACRIFICIUL. Sacrificiul este desăvârșirea Credinței.

Dacă Promisiunea nu s-a împlinit în viața celui care spune că are credință în Dumnezeu, atunci, potrivit Textului Sacru, este din cauză că îi lipsește DESĂVÂRȘIREA credinței prin sacrificiul- voluntar.

Potrivit dicționarului, cuvântul desăvârșit înseamnă ”care s-a desăvârșit”, ”care s-a terminat”, ”perfect”.

AUTORUL ȘI CEL CARE DESĂVÂRȘEȘTE CREDINȚA, DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, a strigat ”S-A SFÂRȘIT!!!” numai după ce A FĂCUT TOTUL, după ce A ÎMPLINIT Scripturile, SACRIFICÂNDU-SE pentru noi.

De ce??? Fiindcă în acel moment, CREDINȚA LUI a atins cel mai înalt nivel. N-a mai avut nimic de făcut, și-a atins limitele, PERFECȚIUNEA.

Pentru a materializa credința, ne rugăm, luăm decizii, citim și medităm la Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi și mergem la slujbe în fiecare zi. Dar, ne DESĂVÂRȘIM CREDINȚA numai când ne atingem LIMITELE, când suntem dependenți de Dumnezeu.