Spațiul Femeii

Obstacolul în realizarea visului

Nu este nimic mai de neînțeles decât cineva care spune că crede, are credință în Dumnezeu, dar duce o viață care nu reflectă în nimic această credință…

E ca și cum ai o mașină și nu știi să conduci, sau ai carnet de conducere și nu ai mașină… nu ajută la nimic să spui că ai credință, dacă ea este inactivă, adică nu produce roade sau e operațională.

Poporul lui Israel a fost mereu cunoscut ca ”poporul lui Dumnezeu”, totuși, nu întotdeauna acest popor L-a reflectat pe Dumnezeul prin Care era cunoscut… și de ce? Pentru că Dumnezeu nu se impune nimănui, și când omul decide să se îndepărteze, nici El nu se apropie.

Păgânism, renunțare la convertire, abandonare a Credinței-Inteligente și o dăruire totală pentru prostituție… în acest fel își ducea viața poporul lui Israel, în perioada în care Profetul Ilie a lansat provocarea regelui Ahab.

Cunoșteau trecutul glorios, oferit de figuri și fapte ca ale lui Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Moise sau David…dar nici pe departe nu le trăiau cu adevărat, nici nu știau cum. Atunci, Ilie, Profetul Dumnezeului Viu, a intrat în scenă.

”Până când vreți să schiopătați de amândouă picioarele? A fost întrebarea care atingea mai exact nervul problemei. Poporul era în credința lui religioasă, în fidelitate, idei de viață sau valori…ȘCHIOP. Și cine șchiopătează în Credința Inteligentă, duce o viață șchioapă în toate sensurile.

Adică, erau o ezitare, o împărțire, o separare, cauzată de nehotărârea lui care se reflecta în condiția lui de trai! Cum putea prostituția, idolatria, viața destrăbălată, religiozitatea, îndoiala sau abandonarea Credinței sacrificiale să producă o viață completă, stabilă, prosperă sau realizată?

Care era motivul tuturor acelor lucruri? Insistarea în greșeală! Atunci când trăim o viață corectă înaintea lui Dumnezeu și căutăm să ne păstrăm mereu conștiința curată, asta ne face să mergem în față! Totuși, mulți pledează următorul lucru: ” eu am o viață corectă, dar chiar așa, nu reușesc să-mi ating obiectivele!”

Ilie era Profetul Dumnezeului Viu, ducea o viață corectă, avea o conștiință curată, dar el a văzut Focul lui Dumnezeu, Focul Duhului Sfânt, a văzut Răspunsul lui Dumnezeu coborând când a făcut SACRIFICIU!

Adică, nu are legătură cu faptul că dumneavoastră sunteți sau nu Botezat cu Duhul Sfânt, că sunteți fidel(ă), că trăiți o viață dreaptă. Pentru a vă realiza visul, a-l lua în posesie, trebuie să vă puneți Credința în Acțiune, prin SACRIFICIU! Ceea ce Îl mulțumește pe Dumnezeu este Credința inteligentă, îndrăzneață, neînfricată și SACRIFICIALĂ!

Ce înseamnă să trăiești Credința Sacrificială? Înseamnă să-ți ”agresezi” voința și să trăiești Credința care dărâmă toate temerile, îndoielile și ne face să acționăm împotriva naturii umane! Singurul lucru capabil să ne facă să fim în dependență Divină în totalitate este Sacrificiul Voluntar.

Ilie a trebuit să reconstruiască Altarul, înainte să ceară ca Focul să cadă, adică, înainte de rugăciunea pentru Răspuns, a fost SACRIFICIUL și înainte de SACRIFICIU, Altarul a trebuit reconstruit!!!

Religioșii fac exact opusul: se roagă, se roagă, se roagă și așteaptă un răspuns care nu va veni, pentru că nu a fost materializată Credința Inteligentă, care este Sacrificiul Voluntar.

Rugăciunea este exprimarea credinței noastre, dar Sacrificiul este exprimarea dăruirii noastre!

Cum reparăm Altarul nostru (inima umană)?

Ne cerem iertare de la Dumnezeu și de la semenul nostru pe care l-am rănit; ne curățăm inima de toată răutatea, de ranchiună, de intențiile rele, suntem Botezați în Apă prin scufundare.

Și după aceea?

Ne prezentăm Sacrificiul Total pe Altarul Dumnezeului Viu. Atunci, suntem pregătiți să ne îndreptăm spre cucerire, spre realizarea completă, pe care nimeni de pe fața pământului nu va putea s-o conteste!

FOCUL SFÂNT PE MUNTELE CARMEL 14 DECEMBRIE

Dumnezeu să vă ilumineze!