Episcopul Edir Macedo

Cum tratează Dumnezeu păcatul

În deșert, poporul înseta și nu avea apă de consum. Oamenii au început să se plângă lui Moise, care s-a rugat Lui Dumnezeu pentru o soluție, iar Domnul i-a poruncit să vorbească stâncii, ca să iasă din ea apa care va potoli setea tuturor (Numeri 20).

Imaginați-vă un lider care, timp de 39 de ani, a condus aproape trei milioane de oameni prin deșert, și care, în mod succesiv, era acuzat de ei de orice dificultate și frustrare! În afară de faptul că avea această mare responsabilitate, Moise suferea în tăcere din cauza morții surorii lui, Maria.

Într-o clipă de furie, el a lovit stânca de două ori, în loc să-i vorbească. Această atitudine L-a întristat foarte mult pe Dumnezeu, care l-a împiedicat să intre în Țara Promisă.

Poate vă gândiți că actul lui Moise n-a fost chiar atât de grav și că, în mod sigur, slăbiciunea lui va fi înțeleasă de Dumnezeu, nu-i așa? Nu, nu este așa. Lucrurile s-au înrăutățit pentru Moise și fratele lui, Aaron. Pentru că Dumnezeu judecă rădăcina păcatului și pătrunde acolo unde ochii omului nu pot să înțeleagă. Pentru Cel Prea Înalt nu contează justificările oferite de o persoană, ca să-și apere greșeala, deoarece El nu este convins de nicio scuză folosită pentru practicarea păcatului. El vede păcatul așa cum este.

În mod necugetat, Moise n-a ascultat de ceea ce i s-a spus să facă. Apa a țâșnit, ca să potolească setea poporului, cu toate astea Dumnezeu l-a mustrat sever atât pe el, cât și pe Aaron: „…Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau” (Numeri 20.12).

Observați că păcatul lui Moise n-a fost carnal, comis de o slăbiciune sau ispită, ci spiritual. El n-a ascultat, pentru că a fost necredincios. Și, venind din partea lui Moise, Dumnezeu a considerat asta o lovitură dură, ca trădarea unui prieten, a văzut că El îl onora în fața tuturor, iar acum era dezonorat în fața poporului Său. Numele Lui nu era sfințit și nu primea slava datorată. Moise și Aaron s-au răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu și au folosit poziția lor de lideri cu o motivație greșită (Deuteronom 32.51).

Lipsa de credincioșie produce un comportament atât de obraznic și violent, încât pune sub semnul întrebării încrederea în Cuvântul Divin, ca și cum Cel Atotputernic n-ar putea să împlinească ce promite.

Păcatul i-a luat lui Moise ce vroia cel mai mult: să-și încheie misiunea. El a avut plăcerea, sau durerea, să vadă Țara Promisă de departe, însă n-a putut să intre, deși a insistat, și încă mult, în fața Celui Prea Înalt. Pentru un lider ca el, nimic n-ar putea să fie mai dureros.

Având în vedere ce s-a întâmplat cu Moise, putem să considerăm asta o lecție valoroasă: cu cât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu și Cuvântul Său, cu atât mai multă teamă și cutremur trebuie să avem, fiindcă El va trata greșelile noastre după criterii corecte și individuale, și nimeni nu va fi imun la consecințele greșelilor practicate.