Cine nu seamănă, nu culege!
Oriunde mergeți, oriunde munciți, oriunde puneți tălpile picioarelor dumneavoastră, veți avea îndrumarea și binecuvântarea Lui Dumnezeu și veți putea să faceți o diferență.
”Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte. Cine strânge vara este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine” (Proverbe 10.4-5).
Leneșul e acela care nu face mai mult, care nu depune toată puterea lui, care nu dă ce e mai bun din el în ce face… De ce? Pentru că nu crede că va fi recunoscut de angajator, nu crede că va fi plătit în mod corect, nu crede că clientul va fi mulțumit sau că va prospera. De aceea, face ce trebuie să facă, dar face cu o mână leneșă, adică nu depune toată puterea lui și nu acordă întreaga lui atenție, pentru că nu crede în recompensă. Leneșii sunt cei care nu câștigă nimic, ci pierd și puținul pe care-l au.
În schimb, cel harnic nu e bogat, dar se îmbogățește. Când iubiți și credeți în ce faceți, dați totul sau doar jumătate? Totul.
Dumnezeu nu face magie, nu vă va prospera și vă va binecuvânta, doar pentru că sunteți frumușel și sincer. Trebuie să munciți, să credeți și să iubiți ce faceți și, dacă asta nu se întâmplă, atunci încercați să descoperiți ceva care vă place și faceți-l bine.
Nimeni nu prosperă, făcând ceva ce nu-i place, care nu-l împlinește. Dar, când persoana iubește ce face și crede în asta, dă tot ce are, fie în studii, la muncă, în rugăciune, în zeciuială, la Centrul de Ajutor, în lectura Cuvântului Lui Dumnezeu… Dă tot ce are! Cel harnic e acela care acționează într-o clipă, nu stă să aștepte ce se va întâmpla.
Este scris că cel care stă doar să se uite la nori, nu seamănă și, în consecință, nu culege. Iar cine nu culege, moare de foame și trece prin nevoi. Vina nu e a nimănui, decât a celui neglijent.
Faceți ce trebuie să faceți, implicați-vă cu toată puterea, fiți harnic! Doar așa, veți crește și veți prospera.
”Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări, dar gura celor răi ascunde silnicie” (Proverbe 10.6).
Pe capul persoanei care e neprihănită și fidelă Lui Dumnezeu există binecuvântare, adică, există îndrumare, și ea știe să discearnă între rău și bine, între minciună și adevăr, nedreptate și dreptate, ipocrizie și sinceritate, acomodare și acțiune… Știe unde este și unde vrea Dumnezeu să fie, ce are și ce vrea Dumnezeu să aibă, cum va face lucrurile și cum vrea Dumnezeu ca ea să le facă.
E extrem de important să aibă pe cap binecuvântarea Lui Dumnezeu și, când nu-și folosește capul, tot corpul suferă.
Când spuneți cuvinte negative, cum ar fi „sunt prost”, „sunt un ratat” sau „m-am născut, ca să sufăr”, îl întăriți pe cel rău și vă slăbiți Credința.
În gura celui rău este violență, dar în gura celui neprihănit este viață. Așadar, când vorbiți, mărturisiți-vă victoria. Cu toții trecem prin momente dificile și delicate, dar nu ca să negăm Credința, să hulim sau să ne auto-distrugem. Deci, nu pronunțați cuvinte de blestem și nu lăsați capul în jos, pentru că pe el e binecuvântarea Lui Dumnezeu.
Deixe o seu comentário