Episcopul Edir Macedo

Iisus și Templul

În Legea Mozaică, există trei mari sărbători anuale, în care fiecare evreu trebuie să apară în Ierusalim, în Templu, ca să-și ofere sacrificiile. Într-un pasaj, se spune că asta era ceva ce TOȚI trebuiau să facă, din moment ce nimeni nu putea să apară cu mâinile goale (Deuteronom 16.16-17).

Meditând la acest pasaj, ochii mei s-au concentrat pe o temă:

”Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine” (Ioan 2.13-17).

Iisus știa că aceea era perioada în care se făceau sacrificii și S-a suit la Templu, pentru că vroia să vadă de aproape ce fel de credință aveau oamenii. Dar, ce-a găsit? O neglijare totală, o lipsă de respect față de cel mai sfânt Loc. Din cauza acestui fapt, reacția Lui nu putea să fie alta, decât de revoltă și indignare.

De-a lungul slujirii Lui, a fost întotdeauna pașnic, Domnul Păcii, Iubitor, Milostiv, Binevoitor, în fine, nu avem cuvinte să-L descriem. A avut compasiune față de femeia adulteră, de tâlharul de pe cruce, de Zaheu, de cei care L-au omorât, dar aici, vedem alt tip de atitudine, Îl vedem gata să facă un bici și să înceapă să-i lovească pe toți care erau acolo și vindeau animalele, gata să răstoarne mesele cu bani. Un Iisus complet diferit. Nu erau acolo, cu animalele, pentru sacrificiu? Nu erau acolo bani? Atunci, care era problema? Răspunsul e simplu: TIPUL DE SACRIFICIU CARE ERA OFERIT.

Mulți necredincioși au făcut din sacrificiu o afacere, pentru că îl văd doar ca pe niște bani, și de aceea critică, cred că Dumnezeu Se mulțumește cu orice. Dacă ar fi așa, ar fi acceptat ce fusese oferit. Dar nu, El S-a supărat, pentru că lipsea respectul, considerația pentru TEMPLUL CELUI PREAÎNALT, pentru CASA DE SACRIFICIU.

El a putut să vadă cum oamenii îl desconsiderau pe Dumnezeu, din cauza religiozității lor și cum disprețuiau lucrurile sfinte. O neglijare totală din partea preoților și oamenilor care mergeau la Templu și nu-l respectau ca pe un LOC SFÂNT.

Nu se poate face din sacrificiu o mizerie, pentru că el reflectă credința.

Nu-i de mirare că acel Templu a fost distrus, căci, de ce să ai o CASĂ DE SACRIFICIU, dacă e disprețuită?

A trebuit să treacă aproape doua milenii, ca Dumnezeu să găsească un popor care să știe, realmente, adevărata semnificație a sacrificiului, ca astfel, să ridice din nou, un loc în care să fie adorat și onorat, cu demnitate.

Acest popor suntem noi, cei care credem în adevăratul sacrificiu. Căci, cum va da Dumnezeu CASA DE SACRIFICIU unora care sunt împotriva sacrificiului? Noi suntem CENTRUL DE AJUTOR SPIRITUAL, iar Templul e Al Nostru și al tuturor celor ce cred.

În această reverență, teamă, respect și SACRIFICIU PERFECT, mergem la TEMPLUL LUI SOLOMON. În acest Loc, ne vom îmbrăca cu această credință.

Sau va fi nevoie să avem un bici în mână?

Să ne întoarcem la origini!

Dumnezeul nostru e vrednic de toată onoarea, slava, de tot respectul și considerația!

Templul aduce, din nou, toate aceste lucruri, pentru Biserica Domnului Iisus. E restaurarea adevăratei credințe, în SINGURUL ȘI ADEVĂRATUL DUMNEZEU.